Lipsa spiritului civic ne omoară lent

E miercuri, 11 ianuarie 2017. Ninge ca în poveşti. Ca de obicei, la 7 dimineaţă, iau câinele de lesă şi ies la o plimbare în parc (Tineretului). Reuşesc cu greu să deschid uşa de la ieşirea din bloc, fiind blocată de zăpadă. Plimbarea a durat în jur de 40 de minute, timp în care m-am relaxat în nămeţii până la genunchi. Nu mai spun că patrupedul era în culmea extazului, aşa cum e de câteva zile, de când a început ninsoarea.

Dar să trec, totuşi, la subiect. Cu o seară înainte, venind de afară, observ împreună cu soţia un anunţ mic postat lângă lista cu plata întreţinerii. Ne scria domnul administrator că a primit avertizare de la primărie (Sector 4) ca lumea să iasă să deszăpezească aleile de acces spre scara bloclui, în caz contrar fiind pasibili de o amendă. Nu cred că multă lume a citit acea fiţuică şi din cei care au citit-o nu ştiu câţi au fost afectaţi.

Nu mai contează, oricum. După plimbarea din introducere, am mers şi am luat lopata din maşină şi m-am apucat să curăţ zăpada de la intrarea în bloc. La 20 de metri de mine era un vecin, în jur de 30 de ani, care se chinuia să-şi cureţe locul din jurul maşinii. A aruncat o privire cu dispreţ către mine şi şi-a văzut de lucru mai departe. La fel am făcut şi eu. Între timp au mai ieşit doi viteji cu lopeţile, nici unul dintre ei neoprindu-se să mă întrebe ceva – unul din ei nici măcar nu m-a salutat.

Zapada

La ceva vreme după ce m-am apucat de treabă, pe o stradă paralelă cu blocul nostru trece o maşină “cu lamă” care curăţa carosabilul. De sus aud o voce de femeie “Nicule! Scoate telefonul şi fă o poză, că nu vine ăla să dea şi la noi… Să trimitem la primărie să vadă şi ei!” Deci pentru dumnealor, tot primăria trebuie să vină să cureţe până în faţa uşii, chiar până la lift dacă se poate! Aceşti oameni ies ca disperaţii pe vremea asta cu maşinile în trafic şi stau cu orele plictisiţi şi stresaţi, înjurând în gând primăria şi “instituţiile”, dar nu ar încerca măcar o dată sa meargă cu metroul sau cu autobuzul spre birou.

Între timp eu mi-am văzut de treabă şi am curăţat treptele şi aleea care dă în troturarul de acces la bloc. Fiind deja destul de târziu, mi-am luat lopata în spate şi am urcat să fac un duş şi să mă pregătesc de plecat la birou. Pe la 9 mi-am luat geanta pe umăr şi am plecat. Ce să vezi! Nu era nimic curăţat în plus! Iar domnul administrator, pensionar de meserie, nici măcar nu s-a sinchisit să iasă el. Sau măcar să ceară ajutorul cuiva.

Plec spre tramvai. Cam peste tot e zăpada până la genunchi, în puţine locuri fiind curăţat cât de cât. Mă opresc la un moment dat între două blocuri, unde pe alee erau doi oameni mai în vârstă (peste 55 de ani) care curăţau zăpada. Nu ştiu de ce, dar m-am oprit puţin şi am avut dialogul următor cu unul din ei:

Eu: “Nu vă supăraţi, vreau să vă întreb şi eu o chestie.”
El: “Ia zi, tată…”
Eu: “Nici la dumneavoastră în bloc nu mai sunt tineri? Că văd că numai pensionarii dau zăpada.”
El: “Eh… mai sunt, dar nu-i interesează. Stau în casă la calculatoarele alea pe internet şi tastează. Zăpada nu e pentru ei…”
Eu: “Nu pot să cred…”
El: “Da, nici noi, dar aşa am ajuns. Chiar vorbeam cu vecinul – gesticulează spre celălalt tip – şi ziceam că ăştia mor în casă după ce ne ducem noi… Nu sunt în stare de nimic.”

Deci, da, cam asta e părerea părinţilor noştri despre noi. Fără ei nu avem şanse de supravieţuire. Şi da, ei ne aleg destinul votând cu cine votează, pentru că nouă ne e lene să ne mişcăm din faţa calculatorului, telefoanelor şi tabletelor şi nu mai vedem ce se întâmplă în jur. Eu n-am făcut la şcoală/liceu educaţie civică, dar am învăţat câte ceva de la părinţi. Dar mă sperie faptul că s-au bătut cu pumnul în piept o grămadă de politicieni să se facă religia în şcoli, dar de educaţie civică nu mai spune nimeni nimic.

Aşa că stăm şi aşteptăm să vină Băluţă (sau cine ne-o mai fi primar) să ne cureţe zăpada din faţa blocului, să nu cumva să ne zgâriem în vreun gard şi să murim de la răni. Suntem nişte impotenţi indolenţi. Şi ăsta e abia începutul…

DPD Curier Romania – curierul esti tu!

Romania, 2016, Internet, Carduri, Click, Aplicatii, Chestii

Faci comanda online – un pachet destul de mare, 15kg – de pe un site oarecare. Singura optiune de a primi pachetul sunt “germanii” de la DPD Romania. Astepti cateva zile. Verifici din cand in cand pe site-ul lor AWB-ul, ca sa stii cand iti vine “surpriza”. Vezi cu o seara inainte ca a doua zi urmeaza sa primesti pachetul. Te pregatesti temeinic – vii cu masina la birou (unde ai pus adresa de destinatie) si astepti cuminte…

A doua zi iti vezi de treaba. Astepti un telefon sau un sms din moment in moment, dar deja se face ora 14:15 si nu ai nici un semn. Verifici pe site-ul lor din nou si te trezesti cu o surpriza:

DPD Curier - eroare
DPD Curier – eroare

Ce faci in situatia asta? Prima data verifici telefonul, parca sperand ca totusi te-a sunat cineva si nu ai auzit, dar nu ai nimic. Apoi incerci sa vezi cum poti contacta firma de curierat. Pe site-ul lor trebuie sa cauti bine pana sa gasesti numarul de telefon de contact, care este 031 824 9090 (pentru google si pentru altii care cauta). Suni o data, auzi vocea “centralei”: “Va multumim ca ne-ati contactat. Apelul dvs va fi preluat in cateva momente”… Si ti se inchide. Si mai suni o data… si inca o data… si inca o data… si inca o data… in total de 19 ori (vezi foto mai jos), pana reusesti sa prinzi melodia castigatoare de asteptat in telefon. Dar acum nu se termina distractia. Aici trebuie sa astepti 10 minute (minim) si deja inveti melodia pana iti raspunde o domnisoara si iti cere detalii. Dupa care, cu nonsalanta, fara sa-si ceara scuze, fara alte explicatii, iti spune “Sunati la curier. Va dau numarul.”

DPD Romania
DPD Romania

Primesti numarul si il suni pe om. Omul, la fel de nonsalant ca si colega lui, iti raspunde “V-am sunat acum jumatate de ora si nu ati raspuns.” Tu, surprins, il intrebi de cate ori te-a sunat. El spune “Nu stiu, de cateva ori”… Tu zici “pai eu nu am primit nici un apel…” Nu mai lungim povestea.

Domnul curier te anunta apoi ca el e aproape, la benzinaria din colt. Asta ca sa intelegi ca nu mai vine inapoi, ca doar nu ai platit serviciul asta. Whatever! Te duci in graba, ca poate maine nu mai ai cum sa-l iei, ai alte planuri. Si ce gasesti la benzinarie? Doua masini DPD si trei baieti care isi impart coletele bine-mersi, fara nici o graba, fara nici un stress. Deci, fix ii durea in cot de tine si de banii pe care i-ai platit pentru serviciul oferit. De fapt, e bine, ai platit pentru a face tu pe curierul.

Asa ca, daca aveti posibilitatea, faceti tot posibilul sa evitati contactul cu DPD Romania. Si nu sunt singurul care spune asta!

Vulturi sulfurosi si australieni veseli

Pfoa! De cand n-am mai fost la asa un show! Si totul a inceput inca din start. Am ajuns cu Andreea pe la 20:45, Guest Metal Night v1.0 fiind anuntat ca incepe la 21:00. Avand in vedere ca in sala erau doar 3-4 oameni in momentul in care am intrat noi, nici nu-mi faceam iluzii ca show-ul va incepe mai devreme de 22:00. Dar… dupa ce ne-am luat cate o bere si am aruncat cateva priviri la merch, am mers langa mixer si am ramas suprinsi sa vedem ca la 21:05 incepe totul. La fel de surprinzator, parca de nicaieri, s-a adunat si publicul.

Asa… Si-apoi a inceput un intro destul de pompos, care ii anuntat pe Downfall. I-am

Sursa: http://www.treibetivi.net/2016/11/01/vulturi-sulfurosi-si-australieni-veseli/

Tragic! Au cantat Kalpa si Minerva Superduty!

Tragic, Kalpa, Minerva Superduty

Ma batea gandul sa nu scriu nimic, dar am zis ca trebuie sa ramana ceva pe site si despre evenimentul asta. Asa ca, fara introduceri, cititi.

Pe Tragic ii vazusem acum doi ani in deschidere la Talbot in defunctul Question Mark. Mi-a placut din prima cum au sunat si mi-am dorit sa-i mai vad. Si avand in vedere ca anuntasera ca acum sunt cinci in loc de trei, m-am gandit ca vor fi si mai misto. Si chiar au fost. Deh, e clar ca doua chitari suna mai bine decat una singura si doua

Sursa: http://www.treibetivi.net/2016/10/24/tragic-au-cantat-kalpa-si-minerva-superduty/

Din Vaslui

Sunt bucuros si in acelasi timp mandru ca am plecat din orasul natal, Vaslui. Desi acolo am avut si inca mai am o gramada de prieteni buni, oameni cu care am ce discuta in orice moment, nu m-as intoarce in oras nici sa ma traga cineva cu forta.

De ce spun asta? Pentru ca ma ingrozeste, de fiecare data cand ajung “acasa”, sa vad marlania care s-a instaurat peste tot, mentalitatile de oameni medievali, saracia si nemunca. Iar de cativa ani, de cand am caine si am mai ajuns in Vaslui, n-a fost zi sa nu ies cu el pe strada si sa n-am parte de comentarii. Ca sa nu mai spun ca idiotii de consilieri locali, in frunte cu primarul, s-au gandit ca e o idee buna sa interzica accesul celor cu caini/animale de companie fix prin centrul orasului, pe acelasi motiv de cacat cu motivul pentru care initial nu au lasat nici copiii cu biciclete sau role: am facut piata noua, nu calcati pe piatra! Sunt tare curios daca cei de la UE au aflat de jegosii astia, avand in vedere ca mare parte din fondurile pentru renovarea centrului orasului au venit de la ei…

De la ce m-am pornit? Pai azi, ca aproape in fiecare zi, am aruncat o privire pe stirile locale si mi s-a facut greata cand am vazut articolul de azi din Vremea Noua. Dar mai rau de atat mi s-a facut greata de reactia “oamenilor” in comentarii. Si nu neaparat pentru ca sunt iubitor de animale, ci in primul rand pentru ca sunt OM.

Nu cred ca nu sunt metode mai pasnice si mai “umane” de a prinde cainii astia vagabonzi. Nu cred ca metoda cea mai eficienta este sa fie alergati printre masini si calcati de acestea, iar ANIMALELE care ii urmaresc sa urle dupa ei, socandu-i si mai rau decat sunt deja!

Si ma mira reactiile astea “animalice” din partea cetatenilor, mai ales ca-mi amintesc destul de bine ca prin anii ’90 erau multi vasluieni care aveau caini (si de talie mare: boxeri, dobermani, ciobanesti germani) si nu tin minte sa fi fost comentariile si reactiile pe care le vad acum pe strada.

Mi-e rusine ca am ajuns sa-mi fie rusine sa spun ca sunt vasluian, dar asta e situatia. Pentru ca aproape nimeni de acolo nu face nimic sa deschida oamenilor ochii catre lucruri mai bune. Iar putinii care fac cate ceva bun (vezi Open Camp Vaslui) sunt luati la misto si marginalizati.

Ma “distreaza” la culme ca vara, in fiecare weekend, primaria plateste niste cantareti de muzica populara si se consuma curent in parcul Copou pentru aceste “show-uri gratuite”, dar nu se face nimic concret pentru tineret. A, ba da, se fac show-urile alea de campanie electorala si marile “Zile ale Vasluiului” cu concerte cu tot felul de pitipoance la moda, unde vasluianul isi umple burta cu mici si bere ieftina! Halal cultura!

Sper ca intr-o zi bunul simt sa invinga, totusi, si sa pot iesi la plimbare pe strada, cu cainele, si sa nu mai aud vorbe aiurea. Si as mai vrea sa vin o data in Vaslui sa mai vad un festival de rock/metal ca in anii ’90… Sau macar un concert de muzica buna, adevarata, nu idioteniile astea de spalat creiere care se dau pe la radio non-stop!