Aura Noir & Bloodway @ Fabrica

Sambata seara. Vremea se incalzeste, se cere o bere rece. Biletele sunt cumparate, deci suntem pregatiti. Dupa plimbarea de rutina cu cainele in parc, ne urcam in autobuz si plecam spre Fabrica. Ajungem la 21:10, iar dinauntru nu se auzea nici macar linistea. Nu stiam ce sa cred… “iar nu vine lumea la concert? ce naiba?” Si intram: suntem numai noi (eu si Andreea), inca un cuplu, un tip care isi luase o bere si restul oameni din “staff”: barmanii, sunetistii si doi oameni la merch: Titus si Coro.

Dar nu e nimic. Ne luam cate o bere si, ascultand muzica de fundal, aruncam niste ochi peste tricouri, cd-uri, casete (da, mai exista!) pe la mesele cu marfa si apoi

Sursa: http://www.treibetivi.net/2016/05/30/aura-noir-bloodway-fabrica/

Death To All si atat!

E prima oara cand ajung sa public o recenzie de concert dupa atat de mult timp (o luna) si asta s-a intamplat pentru ca n-am avut inspiratie imediat dupa concert. Nu stiu de ce, m-am apucat sa scriu si dupa ce am terminat de spus cate ceva despre Obscura – vedeti mai jos – am ramas blocat cand a fost vorba de Death. Totusi, voiam sa public un articol, ca sa ramana macar o amintire aici.

Am ajuns la Arenele Romane in jur de 19:30. Din pacate era prea tarziu ca sa-i mai prind pe Illuminati. Desi ii mai vazusem o data, la lansarea albumului lor acum trei ani, mi-as fi dorit sa-i mai aud si sa-i

Sursa: http://www.treibetivi.net/2016/05/16/death-to-all-si-atat/

Joia e neagra uneori

La 24 de ore dupa concertul Shai Hulud eram inapoi in Fabrica pentru un show pregatit de Coro al nostru. “Joia neagra”, asa cum s-a numit evenimentul, ar putea fi o chestie periodica pe care o coace susnumitul. N-o sa intru in povesti prea mult, trec direct la fapte.

Am ajuns la 21:10, cand pe scena erau deja Visions Of Madness, pe care ii mai vazusem o singura data. Desi data trecuta am scris ca sunt o trupa de hardcore, trebuie sa-mi fac mea culpa si sa spun ca oamenii astia canta ceva mai complex, o combinatie de ritmuri si de chestii care s-ar numi, poate, alternative metal. Da, au si thrash, au si hardcore/punk, au si riff-uri mai lente

Sursa: http://www.treibetivi.net/2016/04/29/joia-e-neagra-uneori/

Shai Huluzi si alti nebuni

Iar, din nou, again, encore, cum vreti voi, un show hardcore in Fabrica – principalul loc unde se mai intampla concerte underground in ultima vreme. De data asta am fost insotit de nevasta, Sorin si Tase si cred ca toti ne-am simtit foarte bine. Am ajuns in club pe la 22:00 si inca nu incepuse sa cante nici o trupa, deci am avut timp sa aruncam un ochi la merch si chiar sa ne luam cate un tricou, eu si Sorin.

Cam la 22:10 au venit pustii de la Take No More pe scena si a fost a doua oara in decurs de o luna cand ii vedeam. Parca de data asta au cantat mai in forta si au

Sursa: http://www.treibetivi.net/2016/04/28/shai-huluzi-si-alti-nebuni/

Dragi profesori, mulţumim pentru generaţiile viitoare

Dintr-o mare întâmplare, lucrez în apropierea mall-ului AFI Palace Cotroceni din Bucureşti. Tot dintr-o mare întâmplare intru acolo zilnic, pentru că merg cu colegii la masa de prânz. În ultima vreme, de vreo doi ani, cred, observ că ai noştri profesori au făcut o manie din a-şi aduce elevii la mall în timpul “săptămânii altfel”.

Nu pot înţelege absolut deloc de ce ai face aşa ceva, când Bucureştiul are multe muzee, săli de teatru şi multe alte atracţii pentru elevi. Pe vremea mea nu exista această “săptămână altfel”, dar ţin minte că am fost plimbaţi – chiar şi în sărăcia aia de Vaslui – pe la fabricile de acolo: fabrica de lapte, fabrica de confecţii, întreprinderea de aparate de măsură şi control (IAMC), pe la muzeul judeţean, etc. Înţeleg că nu mai sunt multe din vechile fabrici şi întreprinderi comuniste, dar nu cred că nu mai există nici măcar nişte fabrici de confecţii sau lactate (sau ORICE) unde pot fi duşi copiii să vadă cum funcţionează. Nu, e mai simplu să-i ducem la mall, să facem din ei nişte cetăţeni de seamă ai ţării noastre deja pline de tot felul de scursuri.

Dar, ca să înţelegeţi de ce sunt supărat, o să expun mai jos descrierea tipurilor de activităţi care pot fi organizate de către şcoli în această săptămână minunată, din Ordinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice nr. 4496/2015 privind structura anului şcolar 2015-2016:

16. Tipurile de activităţi care pot fi organizate în cadrul programului “Şcoala altfel: Să ştii mai multe, să fii mai bun!” pot include:
– activităţi culturale;
– activităţi tehnico-ştiinţifice;
– activităţi sportive;
– activităţi de educaţie pentru cetăţenie democratică, pentru promovarea valorilor umanitare (inclusiv voluntariat, caritate, implicare activă în societate, responsabilitate socială, relaţii şi comunicare etc.);
– activităţi de educaţie pentru sănătate şi stil de viaţă sănătos (inclusiv referitoare la dependenţa de calculator, siguranţa pe internet etc.);
– activităţi de educaţie ecologică şi de protecţie a mediului (inclusiv colectare selectivă, economisirea energiei, energie alternativă etc.);
– activităţi de educaţie rutieră, PSI, educaţie pentru reacţii corecte în situaţii de urgenţă etc.;
– altele.

Aceste activităţi se vor organiza sub diferite forme, de exemplu:
– ateliere de teatru, dans, muzică, arte plastice, educaţie media şi cinematografică;
– competiţii organizate la nivelul şcolii, al grupurilor de şcoli, al localităţii sau al judeţului;
– mese rotunde, dezbateri;
– activităţi de voluntariat sau de interes comunitar;
– campanii antitutun/antialcool/antipoluare/de prevenire a delincvenţei juvenile/de prevenire a traficului de persoane etc.;
– proiecte comunitare, de responsabilitate socială;
– peer-education;
– schimburi de experienţă;
– vizite de studii;
– tabere/şcoli de creaţie sau de cercetare;
– parteneriate educaţionale şi tematice la nivel de unităţi de învăţământ, pe plan intern şi internaţional, pentru dezvoltarea aptitudinilor pentru lucrul în echipă şi în proiecte.

Nu cred că vedeţi nicăieri în aceste prevederi – care, trebuie să o spun, sunt foarte clare – că elevii ar trebui aduşi la mall pentru cumpărături şi pentru a fi alimentaţi de la McDonald’s. Apropo, azi ajunsesem în zona “food court” şi nu aveam loc la nici o masă să mâncăm ca oamenii, iar colegii mei au observat că absolut toate mesele erau “dotate” cu câte o cutie de “Happy Meal” de la firma mai devreme menţionată. Halal educaţie!

Şi îi mai aud pe profesori şi învăţători că au salarii mici, că nu sunt băgaţi în seamă, şi aşa mai departe. Nici nu merită mai mult, sincer să fiu. Mi-e milă de viitorul meu şi al nostru ca naţie când văd de la an la an că tineretul nu e în stare să ia un examen de bacalaureat, mai ales în condiţiile în care probele la acest examen sunt destul de lejere faţă de cum erau acum 15-20 de ani. Mi-e jenă să mai spun că am fost la un moment dat profesor (suplinitor, ce-i drept) într-un liceu.

Nu mai comentez mai mult, pentru că nu are rost, dar rămâne o întrebare: “Domnilor profesori/învăţatori, cum vreţi să fiţi respectaţi şi luaţi în seamă de oricine, atâta timp cât nu sunteţi în stare să ne educaţi copiii, cât timp nu aveţi nici cea mai mică idee despre cum să organizaţi nişte activităţi educaţionale extracurriculare?”