Tragic! Au cantat Kalpa si Minerva Superduty!

Ma batea gandul sa nu scriu nimic, dar am zis ca trebuie sa ramana ceva pe site si despre evenimentul asta. Asa ca, fara introduceri, cititi.

Pe Tragic ii vazusem acum doi ani in deschidere la Talbot in defunctul Question Mark. Mi-a placut din prima cum au sunat si mi-am dorit sa-i mai vad. Si avand in vedere ca anuntasera ca acum sunt cinci in loc de trei, m-am gandit ca vor fi si mai misto. Si chiar au fost. Deh, e clar ca doua chitari suna mai bine decat una singura si doua voci la fel. Au fost foarte entuziasti – fiind primul lor concert in noua formula – iar publicul a fost in asentiment cu ei si s-a simtit bine. Din pacate cele doua voci au avut ceva probleme de la mixer, pentru ca ba se auzeau, ba nu, dar per total show-ul a fost bun. Astept mai multe piese si mai multe concerte in viitor.

Apoi, au venit grecii Kalpa si Minerva Superduty. Pun ambele formatii in acelasi paragraf, pentru ca din cauza volumului dat exagerat de tare de catre sunetist, nu am inteles mare lucru. Si chiar am observat ca mai multi oameni din public isi bagau degetele in urechi din cand in cand, pentru a face fata asaltului sonic.

Din pacate, pe greci nu i-a ajutat nici publicul, pentru ca in sala ramasesera numai jumatate din oameni dupa Tragic. Mi s-a parut putin urat din partea noastra (publicul) sa lasam doua trupe venite de la ceva distanta si noi sa plecam acasa. Da, stiu ca a inceput mai tarziu concertul, dar cred ca oamenii astia merita mai mult respect. Si eu aveam program de dimineata devreme si am stat pana la sfarsit din respect pentru muzica si oamenii aia de pe scena. See you next time.

Din Vaslui

Sunt bucuros si in acelasi timp mandru ca am plecat din orasul natal, Vaslui. Desi acolo am avut si inca mai am o gramada de prieteni buni, oameni cu care am ce discuta in orice moment, nu m-as intoarce in oras nici sa ma traga cineva cu forta.

De ce spun asta? Pentru ca ma ingrozeste, de fiecare data cand ajung “acasa”, sa vad marlania care s-a instaurat peste tot, mentalitatile de oameni medievali, saracia si nemunca. Iar de cativa ani, de cand am caine si am mai ajuns in Vaslui, n-a fost zi sa nu ies cu el pe strada si sa n-am parte de comentarii. Ca sa nu mai spun ca idiotii de consilieri locali, in frunte cu primarul, s-au gandit ca e o idee buna sa interzica accesul celor cu caini/animale de companie fix prin centrul orasului, pe acelasi motiv de cacat cu motivul pentru care initial nu au lasat nici copiii cu biciclete sau role: am facut piata noua, nu calcati pe piatra! Sunt tare curios daca cei de la UE au aflat de jegosii astia, avand in vedere ca mare parte din fondurile pentru renovarea centrului orasului au venit de la ei…

De la ce m-am pornit? Pai azi, ca aproape in fiecare zi, am aruncat o privire pe stirile locale si mi s-a facut greata cand am vazut articolul de azi din Vremea Noua. Dar mai rau de atat mi s-a facut greata de reactia “oamenilor” in comentarii. Si nu neaparat pentru ca sunt iubitor de animale, ci in primul rand pentru ca sunt OM.

Nu cred ca nu sunt metode mai pasnice si mai “umane” de a prinde cainii astia vagabonzi. Nu cred ca metoda cea mai eficienta este sa fie alergati printre masini si calcati de acestea, iar ANIMALELE care ii urmaresc sa urle dupa ei, socandu-i si mai rau decat sunt deja!

Si ma mira reactiile astea “animalice” din partea cetatenilor, mai ales ca-mi amintesc destul de bine ca prin anii ’90 erau multi vasluieni care aveau caini (si de talie mare: boxeri, dobermani, ciobanesti germani) si nu tin minte sa fi fost comentariile si reactiile pe care le vad acum pe strada.

Mi-e rusine ca am ajuns sa-mi fie rusine sa spun ca sunt vasluian, dar asta e situatia. Pentru ca aproape nimeni de acolo nu face nimic sa deschida oamenilor ochii catre lucruri mai bune. Iar putinii care fac cate ceva bun (vezi Open Camp Vaslui) sunt luati la misto si marginalizati.

Ma “distreaza” la culme ca vara, in fiecare weekend, primaria plateste niste cantareti de muzica populara si se consuma curent in parcul Copou pentru aceste “show-uri gratuite”, dar nu se face nimic concret pentru tineret. A, ba da, se fac show-urile alea de campanie electorala si marile “Zile ale Vasluiului” cu concerte cu tot felul de pitipoance la moda, unde vasluianul isi umple burta cu mici si bere ieftina! Halal cultura!

Sper ca intr-o zi bunul simt sa invinga, totusi, si sa pot iesi la plimbare pe strada, cu cainele, si sa nu mai aud vorbe aiurea. Si as mai vrea sa vin o data in Vaslui sa mai vad un festival de rock/metal ca in anii ’90… Sau macar un concert de muzica buna, adevarata, nu idioteniile astea de spalat creiere care se dau pe la radio non-stop!

Thy Art Is Metal

Incep articolul, ca niciodata, multumindu-i foarte mult lui Miluţă Flueraş pentru fotografiile care apar mai jos.

Si-acum va povestesc cum a fost la concert. Am ajuns joi seara, impreuna cu Andreea, pe la 21:30, in Fabrica. Acolo i-am gasit pe scena pe Negative Core Project, care cantau in fata a cel putin 100 de oameni.

A fost o surpriza foarte placuta sa vedem ca era deja lume in club. Si nu doar ca era lumea acolo, dar atmosfera era foarte destinsa, cu moshpit-ul pornit si cu agitatie la maxim. Am prins doar doua piese si jumatate de la baieti, dar cred ca a fost de ajuns ca sa intru si eu in atmosfera. Continue reading

Aura Noir & Bloodway @ Fabrica

Sambata seara. Vremea se incalzeste, se cere o bere rece. Biletele sunt cumparate, deci suntem pregatiti. Dupa plimbarea de rutina cu cainele in parc, ne urcam in autobuz si plecam spre Fabrica. Ajungem la 21:10, iar dinauntru nu se auzea nici macar linistea. Nu stiam ce sa cred… “iar nu vine lumea la concert? ce naiba?” Si intram: suntem numai noi (eu si Andreea), inca un cuplu, un tip care isi luase o bere si restul oameni din “staff”: barmanii, sunetistii si doi oameni la merch: Titus si Coro. Continue reading

Death To All si atat!

E prima oara cand ajung sa public o recenzie de concert dupa atat de mult timp (o luna) si asta s-a intamplat pentru ca n-am avut inspiratie imediat dupa concert. Nu stiu de ce, m-am apucat sa scriu si dupa ce am terminat de spus cate ceva despre Obscura – vedeti mai jos – am ramas blocat cand a fost vorba de Death. Totusi, voiam sa public un articol, ca sa ramana macar o amintire aici. Continue reading