Calm like a bomb

Haha!!! In sfarsit, se dovedeste ca nu sunt nebun. Nici eu, nici prietenii mei cei mai buni… Se pare ca sunt si oameni care chiar gandesc in tara asta si care chiar isi dau seama de realitate.

Azi am dat din link in link peste un articol din Academia Catavencu care exprima 100% ceea ce gandesc eu despre echipa asta care reprezinta foarte bine poporul roman: steaua bucuresti. Andrei Mantog a descris perfect starea de fapt a suporterilor stelei, a spurcatilor care-s in limba dupa idolul lor oier, Gigi Becali.

Din pacate, oamenii despre care a scris Andrei n-o sa ajunga sa citeasca articolul sau daca o s-o faca o sa-si puna mainile jegoase pe tastaturi si o sa-i trimita o salva de injuraturi cum numai ei stiu sa faca… Sper, totusi, sa prind momentul in care echipa nationala a Romaniei o sa fie selectionata FRF si nu steaua.

Am primit azi de la Alex un link catre un site. Initial n-am inteles despre ce e vorba, dar dupa ce am intrat pe toate linkurile am ramas masca. Literalmente sunt “spart” de ceea ce vad pe acel site. O familie din Romania a plecat in jurul lumii cu masina. Bineinteles ca au sponsori, dar sunt convins ca au si banii lor, altfel nu si-ar putea permite asa ceva. Insa, trecand peste partea materiala, toata actiunea e de laudat. N-am mai gasit demult un site pe care sa ma uit pagina cu pagina si sa citesc. Pozele sunt superbe, iar calatoria e ceva ce mi-as dori sa fac si eu vreodata in viata asta scurta…

Uitati aici: http://poraquiporalla.com/Pages/a0_Page_index_roumain.html

E vorba despre romani, bineinteles, si despre prostia care ii caracterizeaza. Intr-o saptamana am primit pe messenger un mesaj de la trei persoane diferite, un “mass”, cum se mai numeste in limbaj internautic. Ce spune mesajul?

“Stiati ca laptele care se vinde la cutii este reprocesat (de pana la 5 ori!) in cazul in care nu se vinde inainte de termenul de expirare? Laptele este trimis la fabrica si pasteurizat din nou. Cand cumperi lapte la cutii, uitati-va pe fundul cutiei. Daca vrei sa cumperi lapte nereprocesat, nu cumpara lapte care are cifra 2, 3, 4 sau 5. Initial am avut tendinta sa ignor acest e-mail, dar aseara in Carrefour, cand din curiozitate m-am uitat pe fundul cutiilor de lapte, am constatat ca majoriatatea aveau inscriptionate cifrele 2,3,4,5 si chiar 6. Si mai mare mi-a fost uimirea cand un lucrator de la raionul de lactate a confirmat ca acele cifre reprezinta numarul de repasteurizari!! . da-l mai departe pt sanatatea noastra.. ”

E cea mai mare aberatie pe care am auzit-o in ultima vreme. E ca pe timpul lui Ceausescu, cand eram pustani si credeam ca cifrele scrise pe cutiile de chibrituri sunt numerele de inregistrare a puscariasilor care le faceau. Oameni buni, inainte de a da mesajele astea la sute si sute de oameni, informati-va, ganditi putin. Cifrele alea, sub care sunt si niste patratele colorate si niste cercuri cu cateva raze, plus niste triungiuri, sunt facute pentru a calibra masinile in tipografie. Acelasi tip de “mesaje” ascunse o sa vedeti si pe ziare, pe unele carti, pe cutiile de bere, si asa mai departe…

As vrea sa ajung sa primesc mass de la mai multi prieteni spunandu-mi ce tare a fost cartea X sau Y, pentru ca atunci as sti ca mai sunt si oameni cu capul pe umeri. Pana atunci, muie mentalitatii de messenger si hi5.

Prima zi de festival

Si eu si Alex ne asteptam sa dormim mult, dupa multele ore de calatorit cu autocarul si plimbarile prin oras facute cu o zi inainte. In jur de 8:30 ne-am trezit amandoi si am iesit din cort. Vremea era buna, desi pe net (cu doua zile inainte) se anunta ploaie. Am mancat cateva sandvisuri care ii ramasesera lui Alex si ne-am facut planul pentru acea zi.

Am mai facut o plimbare prin centru, pentru ca nu stiam ca in apropiere de noi este un supermaket Aldi. De acolo ne-am alimentat cu ceva mancare si un sixpack de bere la PET la 0,5l. Desi vazusem lumea in jurul nostru cu bere serioasa, n-am reusit sa gasim si noi, asa ca ne-am multumit cu aia de la Aldi.

Ne-am intors apoi la cort si ne-am planificat timpul. Uitandu-ma la lista cu formatiile care urmau sa cante mi-am zis ca o sa am o zi libera, insa nu am vrut sa-l las pe Alex singur la concerte. Si in plus m-as fi plictisit de moarte la cort.

Am ajuns la scena mare cand canta prima trupa din festival, Rival Schools, o trupa de alternative, cross-over, indie (mersi Alex ). Cum nu-mi place stilul, nu prea am fost atent la ei. Mi-a ramas in memorie doar momentul in care vocalul, auzind strigatele din public “Helga!!!!”, a zis ceva de genul “I don’t know what’s this helga thing but I hope it’s not something bad”. Read the rest of this entry »