Calm like a bomb

Prima zi de festival

Si eu si Alex ne asteptam sa dormim mult, dupa multele ore de calatorit cu autocarul si plimbarile prin oras facute cu o zi inainte. In jur de 8:30 ne-am trezit amandoi si am iesit din cort. Vremea era buna, desi pe net (cu doua zile inainte) se anunta ploaie. Am mancat cateva sandvisuri care ii ramasesera lui Alex si ne-am facut planul pentru acea zi.

Am mai facut o plimbare prin centru, pentru ca nu stiam ca in apropiere de noi este un supermaket Aldi. De acolo ne-am alimentat cu ceva mancare si un sixpack de bere la PET la 0,5l. Desi vazusem lumea in jurul nostru cu bere serioasa, n-am reusit sa gasim si noi, asa ca ne-am multumit cu aia de la Aldi.

Ne-am intors apoi la cort si ne-am planificat timpul. Uitandu-ma la lista cu formatiile care urmau sa cante mi-am zis ca o sa am o zi libera, insa nu am vrut sa-l las pe Alex singur la concerte. Si in plus m-as fi plictisit de moarte la cort.

Am ajuns la scena mare cand canta prima trupa din festival, Rival Schools, o trupa de alternative, cross-over, indie (mersi Alex ). Cum nu-mi place stilul, nu prea am fost atent la ei. Mi-a ramas in memorie doar momentul in care vocalul, auzind strigatele din public “Helga!!!!”, a zis ceva de genul “I don’t know what’s this helga thing but I hope it’s not something bad”. Read the rest of this entry »

Plecam

4 iunie 2008, ora 4:00 AM. Ma vad cu Alex la locul din care urmeaza sa plece autocarul. Lumea incepe sa se adune si incepem sa ne facem o idee despre oamenii cu care o sa calatorim mai mult de 24 de ore pana in Nürnberg. Bineinteles, toti sunt romanii tipici care merg “afara” la munca, imbracati care mai de care mai colorat, in treninguri sau in camasi transpirate. Mai toti au cu ei genti de voiaj imense cu care o sa se intoarca inapoi fara sa fi pus ceva inafara de cateva mii de euroi cu care isi fac poze cand se intorc. Sunt exact tipul de oameni pe care ii detestam (si eu si Alex).
Dar sa trecem peste aceste aspecte… Prima surpriza am avut-o chiar cand sa urcam in autocar, cand ni s-a spus ca unul din noi are locul 10, iar celalalt locul 48, desi Alex cumparase ambele bilete in acelasi moment. Deja nu ma mai mira nimic in Romania, asa ca am trecut peste asta si ne-am asezat amandoi pe locurile 47 si 48, urmand ca mai tarziu sa ne intelegem cu lumea asupra locurilor. Din fericire pana in Germania nu am schimbat locurile. Read the rest of this entry »