Mediocracy

Despre Mediocracy am tot scris pe site-ul asta de cate ori am avut ocazia si probabil stiti ca ne plac. Asta nu ma opreste sa-i recomand din nou si de fiecare data cand am ocazia.

I-am auzit pe baieti prima data in 2010, la un concert in Fire si am fost placut impresionat inca de la inceput. Au venit cu un sunet nou, cu idei noi si cu o combinatie de stiluri care pana atunci nu mai fusese auzit pe la noi. Au scos doua albume (pana acum) si un EP, toate trei merita ascultate.

Mediocracy - Human Progress-Endless RegressPrimul album, Human Progress – Endless Regress, lansat in noiembrie 2010, e un album “raw”, cu sonoritati hardcore, crust, sludge, black metal si cu o voce care te “zgarie” pe timpane. Versurile sunt pline de intelesuri si mesajul e destul de clar: societatea noastra se duce naibii daca nu facem nimic. Cel putin asta am inteles eu. Oricum, lasand povestile la o parte, albumul suna bine de tot si a primit note mari de la mai multe site-uri de hardcore/metal din Europa, iar baietii au avut curajul sa se urce intr-un “van” si sa plece in turneu inafara tarii, pe banii lor, o chestie nu tocmai usoara pentru artistii underground. Continue reading “Mediocracy”

Incantare spirituala in iadul privat

Dupa o pauza destul de lunga, am reusit sa ajung din nou la un concert bun. De cand cu Private Hell in apropierea casei, mi-e din ce in ce mai usor sa merg la concerte. Din pacate, lucrurile bune se anuleaza cu cele rele – detalii la sfarsitul textului.

Pe la 8:15 am plecat de acasa, stiind ca showul a fost anuntat ca incepe la ora 8:00. De obicei nu se intampla sa inceapa la timp nici un concert de metal/hardcore/punk/etc, dar de data asta a fost una din “zilele alea”, pentru ca dupa ce am ajuns, in jur de 8:30, a inceput sa cante prima trupa a serii. Insa inainte de a scrie despre trupe trebuie sa specific o chestie: e prima oara – si sper sa fie si ultima – cand scriu o recenzie cu o singura mana, dupa ce am facut o entorsa nasoala la mana stanga. Tot asta e motivul pentru care nu m-am bagat in moshpit, desi ma cam ardeau talpile sa o fac.

Si cum ziceam, au venit primii baieti pe scena, oradenii de la Crosshair, o trupa de deathcore cu ceva influente Roots (Sepultura). Fiind primii in fata publicului, asa cum se intampla foarte des, nu prea au avut parte de animatie in fata scenei, desi ei s-au chinuit din rasputeri sa faca ceva. Abia spre sfarsitul “recitalului” lumea a inceput sa sara si sa se impinga cat de cat, semn ca trupa n-a facut eforturi degeaba.

Apoi ne-au cantat tipii de la Breathelast, trupa ceva mai cunoscuta in cercurile metalice bucurestene. Desi nu sunt genul meu, trebuie sa recunosc ca se descurca bine la capitolul “entertainment”. Deja pe la a doua piesa lumea era pe jos, cautandu-si adidasii, unii urcau peste public sa atinga tavanul, iar altii alergau de zor in cercuri, parca incercand sa prinda pe cei din fata. Ce sa zic, au fost foarte OK si asta e un lucru foarte bun.

Breathelast

Continue reading “Incantare spirituala in iadul privat”

Sludge, doom, crust si tristete in Fabrica

Environments, Mediocracy, AmenRa @ Fabrica, 6 oct 2012

Au trecut doua zile de cand am fost la concert si n-o sa va plictisesc cu povesti despre intarzierile concertelor de la noi; e deja ceva normal. Am ajuns si am baut doua beri pana sa inceapa concertul, deci va puteti da seama ca eram oarecum plictisit deja.

Environments? Meh…. Muzica de ascultat acasa cand esti intr-o depresie. Nu prea am inteles de ce au trebuit sa deschida ei…

Pentru Mediocracy a fost un fel de zi speciala, pentru ca a fost ultima oara cand au cantat cu Radu la chitara. La inceput sunetul a fost mai prost decat eram obisnuit sa aud la concertele lor, dar pe parcursul cantarii s-a auzit din ce in ce mai bine. N-o sa scriu despre cum au fost ei pe scena, pentru ca am scris de atatea ori! In schimb o sa-mi vars putin nervii pe toti labagiii tristi care au venit la concert si care stateau cu mainile-n san uitandu-se spre scena. Pai, ba, tristilor, la ce pula mea mai veniti la concerte hardcore/crust/metal daca stati si va uitati? Ramaneti, in pula mea, acasa si uitati-va pe youtube, ca e acelasi lucru! Si poate ca m-as fi asteptat sa se intample asta la un concert al unei trupe mai putin cunoscute, dar totusi era vorba de Mediocracy, o trupa care in doi ani de zile a facut mai multe decat aproape toate trupele underground din Romania!! Atat am avut de spus, cacatilor!

Si bineinteles, dupa pauza de rigoare – care chiar a fost scurta, toata lumea s-a bulucit in fata la AmenRa. M-a deranjat chestia asta, dupa ce cu 15 minute inainte stateau toti la 10m de scena. Dar, asta e, astia suntem noi romanii. Sa spun cateva vorbe despre belgieni. Ca mai toate trupele straine care au venit pe la noi, Amenra au inceput TARE, cu un sunet plin, fara “goluri” si cu o atitudine care nu te poate lasa indiferent. Mai toata lumea dadea din cap pe ritmurile lente si riffurile apasatoare ale sludge/doom-ului baietilor de pe scena. Tot concertul a fost o repriza mai lunga de “calcat pe cap” cu sunete joase dure si o voce stridenta care pune totul in miscare. Show-ul s-a terminat dupa vreo ora la fel de brusc cum a si inceput. Pur si simplu s-au stins luminile si belgienii au plecat de pe scena. Cam 2-3 minute lumea a aplaudat si a strigat “we want more!”, dar nu s-a mai intamplat nimic. Apoi, incet-incet, toti s-au mutat spre bar sau spre zona cu “merch” si spre case.

Punct.

PS Multumim, Cristiana, pentru clipuri.

Gaura de memorie

Void Forger, Days Before Disappearance, Spiritual Ravishment, Mediocracy @ Fabrica, 22 martie 2012

Dupa ce cu o seara inainte australienii hardcore de la Deez Nuts au animat Fabrica, a venit din nou randul creativilor nostri de la Mediocracy sa ne ofere o seara interesanta de muzica extrema. Cum pe la noi nu se prea respecta programul la concerte – si am mai scris depsre asta de nenumarate ori -, nu prea m-am grabit sa ajung in club, asa ca pe la 20:45, cand am intrat, concertul deja incepuse.

Void Forger

Pe scena erau Void Forger, o trupa de care nu auzisem, cu o tipa la bass si cu vocea la tobar. Canta un doom/post-metal destul de interesant, iar publicul statea si asculta cu atentie. Nu de alta, dar muzica lor e destul de lenta si nu prea poti “alerga” de nebun. Din cat am auzit mi-au placut, dar trebuie sa mentionez ca au avut cateva “ratari” la un moment dat cand ori toba o luase putin inainte, ori bass-ul era putin in urma. Oricum, pana la sfarsit s-a rezolvat situatia, iar tinerii de pe scena si-au primit portia de aplauze de la public.

A urmat apoi o pauza destul de serioasa, timp in care m-am alimentat cu o bere si m-am pus sa-l astept pe Tase. N-a durat mult si a venit si el, iar intre timp urmatoarea trupa si-a pus sculele pe scena si s-au pregatit sa cante. Continue reading “Gaura de memorie”