Calm like a bomb

Abia recent am aflat ca Guano Apes s-au reunit. La sfarsitul anilor ‘90 si inceputul anilor 2000 erau pe posturile de muzica toata ziua. Erau o formatie populara, desi cantau un rock destul de “rau”. Asa ca anul asta, cand am aflat ca vin in Romania, n-am putut decat sa ma bucur si sa astept momentul.

Aseara am plecat spre locul concertului, parcul Izvor din Bucuresti, cu doar o ora inainte de a incepe ei sa cante. Am ajuns acolo in jur de 20:45 si nu m-a mirat sa vad ca trei sferturi din oamenii din metrou au coborat sa mearga la concert. Nu a fost de mirare, in special pentru ca evenimentul a fost gratuit, deci romanii au profitat de asta. Am intrat fara probleme cu camera foto. Apoi mi-am facut loc prin lume spre locul unde era Alex cu cativa prieteni de-ai lui si am asteptat cuminte sa termine de cantat Herbalizer (?) si sa inceapa nemtii cu pricina.

Exact cand trebuiau sa inceapa, Guano Apes au urcat pe scena si au inceput ceea ce a fost un concert reusit. Au cantat piese de pe toate albumele, piese mai calme, piese mai dinamice, pe gusturile tuturor celor prezenti. La inceput lumea a fost mai reticenta cu sariturile si cu “pogo”-ul, dar cu timpul s-a animat si a devenit ceea ce trebuia sa fie. Agitatia spectatorilor a inceput odata cu piesa “Open your eyes”, primul lor single si a continuat pe tot parcursul concertului. Piesele de pe albumele “Proud like a god” si “Don’t give me names” au fost cele mai populare si, spre suprinderea mea, publicul a cantat destul de bine multe din ele. Bineinteles ca “Big in Japan” a fost una din ele, dar lumea astepta cu nerabdare momentul “Lords of the boards”, moment care a venit exact la final, ca ultima piesa. Aici am ramas chiar foarte surprins, pentru ca vocea publicului era peste tot ce se auzea de pe scena, ceea ce i-a surprins si pe membrii formatiei.

Din punct de vedere al show-ului, a fost totul foarte OK. Mici probleme au fost cu sunetul, pentru cei cu urechea formata (nu ma laud), pentru ca la un moment dat sunetul era foarte distorsionat. Alta problema a fost si praful care se ridica in momentul in care publicul se punea in miscare. Din pacate, cred ca parcul Izvor va trebui restaurat dupa ce a fost distrus de concertul Madonnei si dupa festivalul celor de la Tuborg, ceea ce cred ca nu se va intampla prea curand.

Puteti vedea inregistrarea piesei “Lords of the boards” pe youtube si o galerie foto pe Flickr.

Stau cu prietenii la vorbe zilnic pe teme de muzica, mai ales metal. In weekendul care tocmai a trecut a avut loc un maraton rock in LMC. Din pacate n-am putut ajunge, am motivele mele, insa am vazut inregistrari de acolo pe site-ul www.metalhead.ro. Dupa ce m-am uitat am ramas cu un gust amar: prea putin se schimba oamenii la noi. Inafara de MG42, Proof si Cadavrul, cam toate trupele sunt la pamant…. Oricum, asta e discutia mea cu Alex (cu un adaos al lui Mari) pe tema asta:

(12:25:30 PM) Radu: http://www.rocktube.us/Proof_la_LMC_Rock_Maraton-16006504.html
(12:25:49 PM) Radu: mi-e ciuda ca n-am fost sa dau ceva pumni la metalisti
(12:25:50 PM) Radu:
(12:26:35 PM) Alex: am vb cu el, dupa
(12:26:36 PM) Alex:
(12:27:42 PM) Radu: lesin de ras
(12:27:44 PM) Radu: http://www.rocktube.us/Balkan_la_LMC_Rock_Maraton-16006496.html
(12:27:45 PM) Radu: =))
(12:28:30 PM) Alex: =))))
(12:28:43 PM) Radu: ce-i cu pitzipoanca aia ?
(12:28:47 PM) Radu: hahahahahahahahahahaahhaahahaha
(12:29:15 PM) Alex: aia nu canta
(12:29:17 PM) Alex: sta acolo
(12:29:23 PM) Radu: vad
(12:29:27 PM) Radu: e de imagine
(12:29:31 PM) Radu: macar daca avea tzatze
(12:31:19 PM) Radu: ma distreaza romanii astia, sa mor
(12:31:25 PM) Radu: vor sa faca prea mult si fac un cacat
(12:31:32 PM) Radu: exemplu: http://www.rocktube.us/Conspiracy_la_LMC_Rock_Maraton-16006511.html
(12:36:04 PM) Radu: doamne, ma uit la toate trupele… astia habar nu au sa-si acordeze chitarile, sa-si puna niste efecte sa sune mai bine
(12:36:19 PM) Alex: da
(12:36:23 PM) Alex: stii ce nu inteleg
(12:36:30 PM) Alex: de ce nu pot fi si ei moderni
(12:36:36 PM) Alex: nu zic sa fie duffy
(12:36:37 PM) Alex: dar
(12:36:40 PM) Radu: ce e aia modern?
(12:36:41 PM) Alex: balkan aia!
(12:36:54 PM) Alex: log, as i lay, hatebreed
(12:36:56 PM) Alex: etc etc
(12:37:00 PM) Alex: ce plm vor balkan aia!
(12:37:19 PM) Radu: plm … mi-a bagat ciciocle pe gat metalul francez… ma sperii cand ascult si imi dau seama de diferente
(12:37:28 PM) Radu: nici nu mai compar cu americanii sau cu scandinavii
(12:37:43 PM) Alex: a, clar
(12:37:50 PM) Alex: pai, asta zic
(12:37:56 PM) Alex: astia tineri, nu?
(12:38:02 PM) Alex: asculta
(12:38:06 PM) Alex: de ce nu aplica?
(12:38:17 PM) Radu: nu asculta
(12:38:19 PM) Radu: tocmai aia e
(12:38:31 PM) Radu: tu nu vezi cati vin la concerte la trupele astea de afara?
(12:38:53 PM) Alex: hm. mda.
(12:39:25 PM) Radu: se duc la sepultura, soulfly, metallica, trupele cunoscute
(12:39:35 PM) Radu: dar cand e vorba de ceva mai “under ground” nu vezi unul
(12:39:45 PM) Alex: pai, da
(12:39:53 PM) Alex: plm. le zici bine
(12:41:12 PM) Radu: (12:40:05 PM) Mari: pai cam asta e
(12:40:18 PM) Mari: multi care isi fac trupa nu asculta decat pe felia lor
(12:40:33 PM) Mari: vor ei sa faca heavy metal asculta doar heavy metal
(12:40:39 PM) Mari: nu vor sa auda de altceva
(12:42:20 PM) Alex: da
(12:45:14 PM) Alex: corect
(12:46:57 PM) Radu: si tocmai aici e problema
(12:47:20 PM) Radu: eu daca vreau sa cant ceva, ascult si alte chestii, nu tre’ sa stau cu ochelarii de cal sa vad doar cannibal corpse
(12:47:35 PM) Alex: exaaact
(12:47:42 PM) Alex: asa fac toti pt ca asa e normal
(12:48:29 PM) Radu: nu e deloc normal
(12:48:57 PM) Alex: afara
(12:49:00 PM) Radu: daca era normal, ar fi trebuit sa ascultam si acum doi cretini: unul la dramba si unul batand cu betele intr-un ceaun

Nu am fost la multe concerte in Romania la care sa fiu foarte impresionat de prestatia artistilor sau a publicului. Insa a venit si ziua de 1 mai 2008, ziua in care toata lumea din Bucuresti alearga la mare (in special) sau la munte, sa se imbete si sa-si faca de cap. Cum nu sunt adeptul acestor obiceiuri, anul asta parea sa fie unul normal pentru mine. Doar ca acum vreo luna am aflat ca vor concerta in LMC baietii de la The Ocean.
Cred ca n-as fi auzit in viata mea de aceasta formatie daca nu ar fi fost prietenul meu, Sorin (Ciciocle), care mi-a recomandat-o. La inceput am fost reticent (ca de obicei – Sorin stie) sa ascult ceva nou, dar dupa ce am ascultat un album (Fluxion) a inceput sa-mi placa. Albumele de studio au fost inregistrate de 26 de muzicieni, insa in concerte canta 5-6, cei mai multi fiind 9. La noi, insa, au venit doar 4, pentru ca in timpul turneului au concediat bassistul.
Dar sa trec la fapte. A venit seara de 1 mai si impreuna cu Ciciocle si Mari am mers in LMC sa vedem ce va fi. Ne-am inarmat cu cateva beri si am asteptat.
Prima oara au urcat pe scena patru metalisti de-ai nostri, proiectul Cyborg. De ce proiect? Pentru ca de fapt toata muzica a fost compusa de catre doar un pusti, Matei, despre care am scris si in post-ul My (Never) Dying Bride. Trupa care a aparut pe scena a fost incropita relativ repede (din ce am inteles chiar de la Matei, stand la o vorba dupa concert), insa, inafara de unele mici nesincronizari, au sunat destul de bine. Matei abordeaza un gen destul de putin ascultat pe la noi, un death metal progresiv. Pentru inceput e foarte bine si am tinut sa-l felicit la urma pentru cover-ul facut piesei “Zero Tolerance” a celor de la Death.
A urmat o pauza nu prea mare – umpluta cu bere si discutii cu prietenii – dupa care au urcat pe scena cei pe care i-am asteptat toata seara: The Ocean.

Daca nu ati ascultat, baietii canta un metal progresiv combinat cu ritmuri de hardcore, cu multe elemente experimentale, cu instrumentatie foarte variata, cu multe aritmii, cu voci diverse. Desi nu au avut bassist, acesta a fost “inlocuit” de track-ul pe care il aveau pe laptop, acelasi laptop care a coordonat si instalatia de lumini, perfect sincronizata cu muzica. De la prima piesa, multi din cei din sala (am fost maxim 60, zic eu) au inceput sa se agite. Pot spune cu mana pe inima ca a fost cel mai intens concert la care am fost in ultima vreme. Formatia a dat tot ce a avut mai bun, la fel si publicul. Pentru prima oara – pentru mine – in Romania am vazut crowd surfing facut cum trebuie, am vazut si am participat la un circle pit ca la carte, iar ca sa fie totul perfect, la ultima piesa vocalul a venit in public si s-a “brutalizat” cu noi.

Imi pare rau, o spun din nou, ca pe la noi se gasesc atat de putini oameni cu mintea deschisa, care sa asculte chestii noi si care sa fie dispusi sa experimenteze lucruri noi. Dintr-un punct de vedere, insa, e mai bine, pentru ca atunci cand vin putini oameni la un concert, atunci iese mai bine… cel putin la noi.

Unii prieteni imi spun ca sunt nebun ca ma duc la toate concertele posibile, altii ma sustin. Joi, 17 aprilie 2008, a fost iarasi o zi in care am mers la un concert al unor trupe de care nu auzisem in viata mea. Cu cateva zile inainte fusesem la concertul tribut My Dying Bride si in clubul respectiv am gasit un fluturas care anunta un concert cu trupele Phenomenon, Dirty Shirt, Zeroscape si Babylon Pression. Ce m-a facut sa vreau sa vin la concert a fost faptul ca Babylon Pression erau prezentati ca o trupa de hardcore-punk.

Dupa ce am reusit sa conving un prieten sa mearga cu mine, a sosit si ziua de joi. Concertul era planificat sa inceapa la ora 19:00, dar pentru ca de obicei ies la 18:00 de la munca nu prea aveam cum sa ajung la ora inceperii, asa ca am ajuns in jur de 20:10. Pentru inceput ni s-a parut ceva suspect cand am vazut in sala o gramada de copii insotiti de parintii lor. Cand eram pe la jumatatea primei beri am vazut si care era motivul prezentei acelor copii: prima trupa care a cantat – Phenomenon – e formata din pusti de 10-14 ani.

Asadar sa spun cateva cuvinte despre acesti pusti. Au urcat pe scena si au inceput “recitalul” cu Smoke on the water, cover la Deep Purple. Instrumental au sunat bine, pentru varsta lor. Apoi au urmat piese din Metallica, AC/DC, Pink Floyd si o compozitie proprie (sau a unuia din parintii lor). Pustanul de la bass m-a impresionat cel mai mult. Suna foarte bine, s-a agitat cel mai mult si se vedea de la o posta ca se simte bine pe scena. In rest nu am putut remarca ceva special la restul, in special la vocal. Pustii cred ca sunt “de bani gata” si in viitor o sa ajunga sa aiba vreo formatie gen Talisman sau Voltaj, desi mi-as dori un viitor mai bun pentru rock-ul din Romania.

Dupa cele 20-30 de minute de rock copilaresc, au urcat pe scena cei de la Dirty Shirt, o trupa de alternative (cica). Sala s-a mai golit de copii, iar in fata scenei s-au prezentat prietenii celor care urmau sa cante. Din pacate nu ma inteleg prea bine cu genul acesta de muzica si nu pot spune prea multe. Instrumental au sunat foarte ok, insa m-a deranjat la culme ca cei de la sunet au dat microfonul vocalului mult mai tare decat instrumentele, iar tipul are o voce foarte stridenta. Ce am mai “remarcat” la ei a fost faptul ca nu suna prea original, una din piese semanand chiar foarte mult cu “Zdubii bateti tare” a celor de la Zdob si Zdub. Si versurile lor m-au lasat cam rece, majoritatea lor fiind inspirate din folclorul romanesc. Oare cand o sa depasim faza asta?

Ajunsesem, cred, la a 2-a sau a 3-a bere si nu mai aveam stare. In sala nu s-a mai adunat lume si mi-am dat seama ca o sa fie un nou concert in care metalo-rockerii n-o sa fie prezenti, ceea ce ma facea sa ma simt aiurea fata de trupele straine care urmau sa cante.
Read the rest of this entry »

Cu aproape o luna in urma am vazut pe site-ul metalhead.ro un anunt al concertului “Tribute to My Dying Bride”. Cine ma cunoaste bine stie ca imi place trupa asta foarte mult si ca o ascult de prin ‘94. De fapt am mentionat lucrul asta si intr-un text mai vechi de-al meu pe aici, pe blog.
Sambata seara nu e o seara speciala pentru mine. In general nu-mi fac planuri si de multe ori ocupatia principala e de a iesi la o bere prin diverse locatii. Dar sambata trecuta, 12 aprilie 2008, a fost o sambata speciala. Dupa doua ore de plimbari si putin pedalat, am ajuns la 21:00 in Live Metal Club, unde abia incepuse concertul.
Inca de la inceput am ramas placut surprins de calitatea sunetului. Apoi, sau poate cel mai important, am ramas surprins sa vad ca in Romania se poate face un concert in care mai multi membri ai mai multor formatii sa cante pe aceeasi scena. Colaborarea dintre toti muzicienii a fost superba, ceea ce s-a intamplat acolo iesind foarte bine. Dar sa si mentionez (atat cat tin minte) numele formatiilor din care fac parte cei care au cantat: Sincarnate, Rising Shadow, DinUmbra, Abigail, L.O.S.T., Tiarra, Kratos, Taine, Thunderstorm. Sper ca nu am uitat pe nimeni. Oricum, pe langa acestia a mai fost prezent si un pusti pe care toti cei de pe scena l-au laudat si care m-a impresionat si pe mine, tobarul Matei (din ce am retinut).
Playlist-ul a continut piese de pe toate albumele celor de la MDB, pe placul tuturor celor prezenti in sala. Trebuie sa mentionez ca, spre deosebire de majoritatea concertelor de metal de la noi, publicul s-a comportat exemplar. Mai toti pareau sa cunoasca muzica si toata lumea s-a abtinut de la comentarii puerile si a aplaudat fiecare piesa in parte la intensitate maxima.
Artistii de pe scena au reusit sa magnetizeze atmosfera prin tot ce au facut. Cu mici exceptii, toti cei de pe scena s-au ridicat la nivelul asteptarilor sau chiar mai sus. Poate la o singura piesa a fost un vocal care nu prea se “mula” pe genul cantat, dar nu a contat prea mult, pentru ca partea instrumentala a iesit foarte bine. Nota maxima as acorda-o lui Fane, vocalul care a fost cu ideea concertului si care, din ce am inteles, s-a implicat cel mai mult in proiect. Tin sa-l felicit si aici (pe langa berea pe care i-am oferit-o dupa cantare) si sa spun ca ma bucur ca il cunosc de ceva ani, desi n-am stiut nici o secunda ca are voce asa buna.
Sunt mandru ca in Romania se poate realiza asa ceva. Desi scena de metal e mica si nebagata in seama, e de laudat efortul pe care l-au depus toti cei implicati pentru a realiza o seara ca aceasta.
Trebuie sa multumesc lui Morrison (www.metalhead.ro), celor cu sonorizarea, tuturor organizatorilor, publicului si in mod special celor care au fost pe scena pentru seara perfecta de sambata. Sper sa se mai intample chestii de acest gen cat mai des, desi stiu ca e foarte greu.