Răspunsuri

Acum o lună am scris Primăriei Sectorului 1 despre mizeria din parcul Kiseleff din Bucureşti. Astăzi am primit un răspuns oficial din partea Poliţiei Locale a Sectorului 1. Sincer, nu mă aşteptam să rezolve ceva, dar se pare că cel puţin încearcă. Mai jos vedeţi răspunsul oficial. Bineînţeles că e în limbajul de lemn al oficialităţilor, dar înţelegeţi voi.

Raspuns Politie

Normal că din toate problemele pe care le-am reclamat, cea mai simplă se va rezolva, probabil. Rămâne să plătim în continuare BGS-ul pentru ca “agenţii” lor să se plimbe prin parc şi Romprestul pentru a sta cu mâinile în sân după weekendurile pline de lume în parcuri.

Mulţumim, tovarăşi!

Groapa de gunoi numita “Parcul Kiseleff”

N-am mai rezistat astazi si m-am hotarat sa dau un mail celor de la Primaria Sectorului 1 din Bucuresti. Pozele le-am intercalat in text, ca nu puteam sa le fac atasament, ca la mail. Va prindeti voi.

Buna ziua,

O sa va spun o poveste cam lunga, dar daca nu stati sa o cititi, atunci degeaba mai sunteti platiti din impozitele si taxele pe care le dau eu la stat.

Acum doi ani am inceput sa merg regulat in parcul Kiseleff, dupa ce mi-am luat un caine. Parcul arata superb, curat si aranjat, la fiecare doua banci fiind cosuri de gunoi. Treptat, de la o luna la alta, cosurile respective au inceput sa dispara, iar gunoaiele sa se adune care mai de care pe langa banci si pe langa copaci. Bancile, si ele, au inceput sa sufere modificari, in sensul ca pe timp ce trecea unele ramaneau fara una din scanduri sau fara picioare.

Mizerie în parcul Kiseleff Continue reading “Groapa de gunoi numita “Parcul Kiseleff””

Primatele primează

Cu doar câteva luni rămase până la marile alegeri din România, în care nu se va schimba nimic, chiar dacă se schimbă partidul care ne conduce, mă uit pe stradă și mă enervez când văd chestii pe care le vedem cu toții de ani de zile. Și nu m-ar dearnja foarte tare dacă aș ști că personajele despre care o să aberez mai jos n-ar avea un cuvânt de spus la alegerile despre care tocmai ziceam.

Așa arată primatele plătite din banii noștri:

Primate la munca

Știți foarte bine, de fapt, cum arată, dar și cum se manifestă. Grupul ăsta mic s-a chinuit mai mult de 5 ore să curețe de gheață un trotuar de 15m (cincisprezece metri, ați citit bine). Au luat chiar și pauză “de masă” de vreo 45 de minute, timp în care au stat pe o bancă și au fumat țigări si tot au băut dintr-o sticlă colorată – poate apă, poate altceva.

Primate la munca

Și cum mă uitam la ei și îi admiram mă gândeam că lucrul pe care trebuiau să îl facă ei azi îl puteam face lejer împreună cu un prieten (oricare ar fi el) în mai puțin de două ore. Cât de greu o fi să spargi niste gheață de 10cm grosime cu ditamai drugul de fier și apoi să o cureți? Nu cred că e atât de greu.

Primate la munca

Ăstora le-ar sta bine ca pe uniformele alea ale lor să scrie, ca în niște situații din trecut, “Aici sunt banii dumneavoastră!”

Românii, cea mai tâmpită naţie!

Dorel la munca

După două săptămâni de la terminarea lucrărilor de lărgire a bulevardului Banu Manta, băieţii destepţi din România s-au apucat să strice totul, că doar arată prea bine! În clasicul stil românesc aseară am observat că pe la jumătatea bulevardului, pe trotuar, se tăiase un şanţ în asfalt. Apoi am observat că pe toate maşinile parcate pe marginea străzii sunt puse anunţuri cu antetul primăriei prin care şoferii sunt rugaţi obligaţi să îşi mute maşinile de acolo astăzi, “pentru lucrări”. Cât de idiot să fii să faci aşa ceva? De ce naiba n-au făcut totul cum trebuie dacă timp de trei săptămâni au lucrat zi şi noapte să lărgească strada? N-o să înţeleg chestia asta niciodată. Azi dimineaţă deja era plin de Dorei care îşi marcau cu cretă locurile unde o să facă şanţuri, deci o să arate iarăşi că după război totul…

Şi de multe ori stau şi îmi amintesc ce am văzut acum 5-6 ani în Cehia, lucru pe care l-am povestit de nenumărate ori prietenilor. La ei treaba se făcea foarte organizat şi simplu: înainte cu 2-3 săptămâni de a începe lucrul la o stradă puneau semne de circulaţie la capetele străzii respective prin care anunţau datele de începere şi finalizare ale lucrărilor. Şoferii nu trebuiau obligaţi în stil cazon să-şi mute maşinile, ei şi le mutau singuri înainte cu o zi. În ziua în care era anunţat că începe treaba, de la prima oră vedeai utilajele care decopertau strada. Apoi, timp de 2-3 zile veneau cei de la firmele de utilităţi (gaze, apa, canal, electricitate) şi făceau ce reparaţii erau de făcut, dacă era nevoie. Iar după asta veneau băieţii cu asfaltatul şi făceau totul la loc, aşa că peste o săptămâna-două nici nu ştiai că acolo strada a fost dezafectată.

Nici nu e nevoie să mă mai întreb când o să ajungem şi noi ca ei, că sunt sigur că nu se va întâmpla niciodată!

Pasajul Basarab rezolvă problema: haos mai mare!

De câţiva ani tot aşteptăm să vedem cu toţii marea şosea suspendată din Bucureşti şi rezultatele pe care le va aduce. Nu cred că mulţi şi-au făcut speranţe prea mari; eu cu siguranţă nu, dar totuşi o mică parte din mine spera că poate-poate vom ajunge să facem şi noi ceva cu cap – “noi” e mult spus, pentru că proiectul nu e românesc.

Sâmbătă, 18 iunie 2011, s-a dat drumul marelui pod peste calea ferată-două, trei bulevarde-Dâmboviţa, numai că nu se vede nimic îmbunătăţit. Dimpotrivă, pe Titulescu s-a creat un haos mult mai mare, iar strada Banu Manta e circulată că şi până acum, de 2-3 maşini, deşi a fost lărgită. Pe Titulescu, în schimb, e varză rău, mai ales că toţi mârlanii care au maşini şi stau pe la blocurile de acolo şi le parchează pe prima bandă, aşa că atunci când vine fluxul de pe ditamai podul totul se mişcă cu încetinitorul.

Şi ca să fie şi mai frumos, băieţii care asfaltează încă nu şi-au terminat treaba pe Banu Manta, aşa că tramvaiele care întorc chiar acolo stau câte 10-15 minute să poată intra în staţie. Ca să nu mai spun de tramvaiul 34, care şi-a prelungit traseul peste pod, până în Ghencea şi care s-a mişcat cu viteza melcului orb, de parcă RATB a făcut o linie specială de vizitat podul şi să stea lumea cu ochii beliţi la peisaj…

Ca să sloganul al Primăriei Municipiului Bucureşti, care apare pe câteva bannere pe pod: “Bucureşti aşa cum îţi doreşti”, da, cu toţii ne dorim un Bucureşti cu traficul blocat, cu tramvaie care merg ca acum 100 de ani, cu 10km/h şi cu poliţişti care mai rău încurcă circulaţia – exact, la intersecţia Banu Manta cu Titulescu erau trei miliţieni care nu făceau altceva decât să dea semne după cum arătau şi semafoarele. Şi atunci pentru ce naiba îi mai plătim din buzunarele noastre?