Calm like a bomb

Asa cum am scris si in ultima mea postare, am participat alaturi de altii aproape 100 de biciclisti la “Ciclopromenada nocturna 2″.

De data asta se pare ca evenimentul va fi organizat mult mai bine, ceea ce e un semn foarte bun… Daca aveti bicicleta si timp liber vineri seara, va invit sa participati si voi. Sa speram ca o sa fie si vremea buna.

O sa fie ultima tura cu bicla inainte de a pleca in “tarile reci” pentru doua luni, asa ca n-o sa ratez sansa, chiar daca o sa ploua.

Aseara am participat, alaturi de alti biciclisti, la Ciclopromenada nocturna. Aflasem de actiune pe lista de discutii Bate Saua si apoi si pe ciclism.ro, dar nu eram sigur ca o sa merg. Spre seara am stat la o chat-uiala cu un prieten bun si ne-am hotarat sa mergem si noi.

Am ajuns in jur de 1:00AM la locul de intalnire. Acolo erau deja doi biciclisti si mai erau cativa prin jur, pe strada. Am ramas sa-l astept pe prietenul meu, timp in care s-au adunat in jur de 30 de “tovarasi de sindicat”, care au fost chemati apoi la o terasa mai jos pe strada. In jur de 1:15 mi-a venit amicul si ne-am dus si noi la locul de adunare.

Am fost foarte surprins sa vad ca suntem cateva zeci de biciclisti. N-am stat sa numar, dar cu siguranta erau peste 80-90 la plecare. Pe parcurs am fost numarati cu strictete de catre un alt participant la eveniment si se pare ca am fost 106 persoane.

La 1:30, cum era stabilit, am plecat usurel prin centrul vechi al Bucurestiului, spre Piata Unirii. De acolo am intrat pe strada, unde am ocupat o banda si am inceput sa ne deplasam pe traseul Piata Universitatii – Piata Romana – Piata Victoriei – Arcul de Triumf – Piata Presei. N-am avut parte de evenimente, singurele momente iesite din tipar fiind racnetele unor “baieti de cartier” care isi faceau de cap intr-o masina si care ne-au intrebat “da’ ce se intampla, e ziua biciclistilor?”, la care au primit un raspuns pe masura: “nu, e noaptea biciclistilor!” Imbucurator e faptul ca nu am fost claxonati decat in semn de compasiune, ca nu am avut incidente cu soferii sau cu politia si ca am dus la final actiunea.

In jur de 2:00AM am ajuns la Piata Presei, unde Geo (cel care a fost cu ideea acestei actiuni) a tinut un scurt discurs si care ne-a dat o tema pentru acasa; ne-a rugat sa raspundem la intrebarea “de ce pedalam noaptea pe strazi?”. Raspunsul n-o sa-l dau, ca nu am chef sa filosofez acum. Poate mai tarziu.

Pe la 2:15, am plecat toti inspre casele noastre. O mare parte s-au intors la terasa sa se simta bine, altii au plecat direct acasa pe drumul cel mai scurt. Eu am taiat parcul Herastrau, am ajuns la Victoriei si m-am intreptat spre casa. A fost o seara reusita pentru acest eveniment si o plimbare placuta pentru toti participantii. Sa nu uit sa mentionez: m-am intalnit aici si cu o veche prietena de-a mea din Vaslui, asta fiind o alta surpriza placuta pentru noaptea trecuta.

Cateva chestii in plus, mai mult de statistica:
- am putin peste 100 de persoane, majoritatea intre 20 si 30 de ani
- au fost in jur de 20-25 de fete
- a fost cu noi si un tip mai batran intelept, la vreo 55+ de ani. Tot respectul
- am vazut tot felul de biciclete: de la mountain bike la biciclete de oras, de la biciclete pliabile la “choppere”
- nimeni nu a fost cu nasul pe sus ca era bicicleta lui mai frumoasa sau mai smechera

Inca 1000km facuti cu bicla. I’m proud!

10 mai 2009 a fost o zi frumoasa nu doar ca vreme, ci si ca eveniment pentru biciclistii din Bucuresti. A avut loc “Prima evadare”, un concurs pentru toate categoriile de biciclisti pe un traseu foarte interesant intre Baneasa si Snagov. Dar sa va povestesc cum am trait eu toata aventura.

M-am trezit dimineata la ora 7, dupa ce toata noaptea am visat niste aberatii. La 8:00 am iesit din casa, dupa ce m-am asigurat ca am tot ce-mi trebuie pentru bicicleta. Cand am ajuns la intersectia soselei Stefan cel Mare cu b-dul Barbu Vacarescu am intalnit doi tipi care mergeau in acelasi loc si care isi mai asteptau un prieten. M-am alaturat lor si dupa 10 minute de asteptare am plecat toti spre Baneasa, Am ajuns acolo pe la 8:40. Deja se adunase destul de multa lume. Mai toti erau echipati pentru concurs. Majoritatea erau relaxati si asteptau calmi inceputul cursei. Se vedea la toti cei prezenti ca sunt veniti de placere si nu neaparat pentru a alerga ca nebunii pe traseu sa castige premii.

Startul trebuia sa se dea la 9:30, dupa cum era anuntat initial pe site-ul organizatorilor, dar pentru ca suntem romani, cativa din cei prezenti isi parcasera masinile chiar in fata liniei de start. Pana s-au trezit toti sa si le mute s-a facut 9:55. A fost numai bine pentru a se da startul la 10:00. Dupa o numaratoare inversa strigata in cor de aproape toti cei prezenti, s-a pornit pe traseu. Read the rest of this entry »

Si iata ca a venit si ziua in care promiteam ca protestam. La ora 11 am ajuns in fata parcului, unde deja erau cam 20-30 de oameni. Intre ei si prietenul meu, Gonzo. Cu cat trecea timpul, cu atat vedeam mai multi biciclisti venind din toate directiile, ceea ce era un semn bun. Intre timp lumea s-a incins putin la intrarea in parc, unde vreo 5-6 politisti comunitari venisera sa ne opreasca accesul in parc. Si de o parte si de cealalta s-au incins spiritele din nimic. Adevarul e ca legea e proasta si nu putem prea usor sa o schimbam, iar politistii doar isi fac datoria. Bine, acolo a fost si putin mai mult exces de zel, dar asa e pe la noi.

In jur de 11:20 ne-am pus la pedalat in jurul parcului, pe pista pentru biciclisti. Am fost incantat sa vad 60-70 de oameni in sir indian pe pista, care mai de care mai colorati si cu soneriile in functiune cand cineva obstructiona drumul. Am avut parte de reactii diverse, dar spre surprinderea mea majoritatea au fost pozitive. Un singur batranel a comentat “voi, cu bicicletele voastre…”

Dupa doua ture de parc am coborat de pe “cai” si am intrat in parc sa facem o tura in jurul lacului, cu bicicletele la brat, lucru care i-a lasat perplecsi pe multi dintre cei prezenti acolo. In sfarsit au vazut si ei ca suntem oameni civilizati si nu maimutele care credeau ca suntem. Dupa ce am trecut pe sub podul care desparte parcul in doua, ne-am urcat pe biciclete si am mai mers cateva sute de metri. Ne-am oprit putin si am mai socializat, ne-am aplaudat pentru reusita si am stabilit sa ne mai intalnim si saptamana viitoare. Apoi ne-am despartit care incotro si am luat-o la pedale….

Ariel are cateva poze de la fata locului, iar Ghicitorul in fund ne spune mai detaliat ce s-a intamplat.