My Pi

O scurta poveste (incerc sa o fac scurta)

Acum vreo 5 ani, dupa ce m-am intors din Cehia, am aflat de XBMC pentru prima oara, in momentul in care am cautat un “media center” cu care sa pot vedea filme, sa ascult muzica, sa vad poze. L-am instalat pe ArchLinux-ul pe care il aveam atunci si am ramas fan pana in ziua de azi. Acum vreo trei ani m-am mutat in apartament nou si, pentru ca am doua camere, mi-am cumparat si un TV LCD. Bineinteles ca mi-am legat computerul (un barebone Asus) direct la TV si am ramas surprins de cat de tare arata XBMC in full HD. Apoi mi-a murit barebone-ul si mi-am luat un calculator putin mai modern la mana a doua… Apoi, spre sfarsitul anului trecut (2011), am vazut pentru prima oara o stire despre Raspberry Pi, un “mini-calculator” de dimensiunile unui card de credit, fabricat de o fundatie non-profit din UK, care se doreste a fi un “obiect educational”, un fel de ZX Spectrum al anilor 2010+. Numai ca, inafara de a fi un mediu de programare pentru cei care vor sa invete, aparatul asta mic “stie” de filme HD, de muzica si bineinteles de poze.

Pi-ul meu

Raspberry Pi
Raspberry Pi
Am asteptat cu sufletul la gura cateva luni, pana sa apara “aparatul”. In ziua in care s-a lansat oficial si se puteau da comenzi pe site am facut si eu lucrul asta. Am avut de asteptat vreo 2-3 luni pana sa-l primesc, pentru ca primele comenzi au fost peste asteptarile celor care il fabrica. Oricum, undeva prin iunie am ajuns acasa si in cutia postala era un plic putin mai “umflat” decat un plic normal. In el era Pi-ul meu.

Apoi am inceput “distractia”. Am cumparat un card SD, un cablu HDMI, am scris pe card distributia RaspBMC si am inceput joaca. A, trebuie sa spun ca am asteptat cam o luna si ceva pana sa pot vedea filme si sa ascult muzica, pentru ca, neavand un hard disk extern, m-am ambitionat si am facut din calculatorul vechi un file server, cu share-uri NFS. Problema a fost ca domnul Pi avea ceva “issues” cu NFS-ul. Intr-un final au rezolvat si chestiile astea si am putut trece mai departe. Initial nu era nimic foarte optimizat, asa ca filmele 720p mergeau cu intreruperi din 5 in 5 minute, imaginea se desincroniza de sunet, iar in multe cazuri “computerul” se bloca pur si simplu. Cu muzica era mai simplu, desi si acolo erau ceva probleme cu sunetul analog: la fiecare schimbare de piesa se auzeau niste pocnete destul de puternice, ca si cum as fi scos boxele din priza si le-as fi pus inapoi.

In timp, cu cat comunitatea a crescut si si-au bagat degetele mai multi programatori, distributiile de linux au inceput sa fie optimizate pentru procesorul ARM care e creierul “jucariei”. Am incercat la un moment dat si distributia OpenELEC, care se misca mult mai bine decat RaspBMC-ul. Apoi am aflat ca pot face overclocking si m-am jucat cu setarile respective pana am avut rezultate mai bune, dar tot nu reuseam sa vad un film full HD asa cum trebuie: erau in continuare intreruperi, blocari cand nu ma asteptam, etc. Apoi a venit concediul si mi-am cam pierdut din interes.

Dezinteresul a durat cam doua luni, pana am aflat de XBian, o noua distributie de Linux/XMBC optimizata la maxim. Intre timp si-a cumparat RPi si un alt prieten de-al meu, Adi, si ne-am mai tinut de vorba unul pe altul despre “jucariile” noastre. La un moment dat imi spusese ca lui ii merge fara probleme sa vada filmele full HD, asa ca m-am bagat si eu din nou sa vad ce si cum. De la o saptamana la alta – in unele cazuri chiar de la o zi la alta – apareau versiuni noi de XBian, cu imbunatatiri si cu probleme din ce in ce mai putine. Am inceput sa vad filmele 1080p fara nici o intrerupere si chiar pot spune ca e o “scula” destul de decenta pentru ceea ce-mi trebuie mie. Trebuie luat in calcul si faptul ca nu scoate nici un zgomot, ceea ce-l face perfect pe post de calculator – sta acolo pe masa si nu auzi nici un bazait, nimic.

Dau timpul putin inapoi sa va spun ca inca de la inceput, de cand m-am mutat pe TV, m-am gandit sa-mi cumpar o telecomanda separata pentru XBMC, insa n-am reusit, ba pentru ca n-aveam chef, ba pentru ca mi se pareau scumpe. Apoi, dupa ce am trecut pe Pi si l-am conectat prin cablul HDMI la TV, am observat ca exista o chestie – CEC – care conecteaza telecomanda televizorului cu “device-ul” pe care ruleaza XBMC-ul. Aseara, din cauza ca ma plictiseam grav, mi-am aminitit de chestia asta, asa ca m-am dus repede la Pi/TV si am inceput sa “butonez” putin pe acolo. Dupa doua minute de cautari am gasit setarile si in Pi si la TV, iar telecomanda a inceput sa miste meniurile in XBMC. Goodbye mouse, goodbye keyboard!! Sunt foarte multumit acum de setarile pe care le am. Astept ziua in care Pi-ul o sa poata decoda si sunetul DTS si atunci chiar n-o sa mai fie nevoie sa caut selectiv filmele pe site-urile de torrent.

Daca chiar sunteti pasionati de linux si de aparatura de ultima ora, un Raspberry Pi e o jucarie foarte interesanta si pe care merita sa puneti mana. E ieftin si face mai mult decat v-ati astepta de la un “card de credit”.