Am murit prima oara

Zilele trecute, o parte din viata mea, o parte din mine, a plecat de tot. Nu ma asteptam sa se intample atat de repede si atat de brusc si brutal.

A disparut partea mea care m-a invatat foarte multe lucruri despre viata.

A disparut partea care m-a ajutat sa inteleg ce e important, ce e bine si ce e rau.

A disparut partea care mi-a modelat felul de a fi, felul de a ma exprima.

A disparut partea care mi-a insuflat unele pasiuni. Cea mai mare pasiune pe care mi-a lasat-o a fost muzica buna. Pink Floyd au fost prietenii mei de la 3 ani. Led Zeppelin si Black Sabbath au fost primii pasi spre muzica pe care o ascult cel mai des acum. N-o sa uit niciodata cum aceasta parte din mine nu mi-a reprosat nimic cand, la inceputul pubertatii, ascultam tot felul de chestii la moda. Tin minte perfect cand mi-a spus, dupa cativa ani: “Te-am lasat sa asculti ce vrei. Am stiut de la inceput ca o sa te intorci la ce e bun. Am stiut ca o sa iti dai seama ce inseamna MUZICA.” A plecat partea din mine pe care am reusit sa o fac fericita macar o data in viata: cand a mers la concertul Phil Collins – era atat de entuziasmata aceasta parte a mea, ca n-am stiut cum sa reactionez…

A disparut partea mea care m-a invatat ca partea materiala nu inseamna nimic intr-o viata, ca ceea ce imi doresc se poate implini daca vreau.

A disparut partea care nu mi-a interzis aproape nimic, care m-a lasat liber sa experimentez ce inseamna viata si care mi-a aratat drumul cel bun atunci cand calcam gresit.

A disparut partea mea care m-a facut sa merg prin lume si sa invat de la altii, care nu m-a legat de locurile in care m-am nascut si am crescut, care m-a incurajat mereu cand stia ca o sa-mi fie mai bine in alta parte.

A disparut partea care mi-a demonstrat ca nu conteaza varsta in viata unui om, partea pe care o stiu cum a fost mereu: tanara si plina de viata, plina de umor si de buna dispozitie.

A disparut partea care abia astepta sa ma vada cand veneam acasa, care mereu avea planuri pentru cei din jur.

A disparut partea care a tinut familia unita, care nu s-a dat in laturi nici de la munca fizica grea pentru a ne hrani cand am trecut prin vremuri grele.

A disparut din mine partea care m-a invatat sa-mi iubesc mama, sora, bunicii, unchii, verii si toate rudele, partea care facea tot posibilul ca intalnirile cu apropiatii sa fie vesele si pline de viata.

A disparut partea care mi-a aratat ce inseamna sa ai prieteni, iar asta a insemnat foarte mult pentru mine.

Am murit prima oara…

TATA, TE IUBESC!