Calm like a bomb

Cand am aflat de reunirea Faith No More mi-am zis ca poate o sa am ocazia sa-i vad prin Ungaria sau intr-o tara europeana civilizata in concert… Apoi am aflat ca vin in Romania. Asta era deja prea de tot! Am fost pesimist pana in ultimul moment: am zis ca o sa fie maxim 1000 de spectatori si ca o sa fie un show de doi lei, in special din cauza spectatorilor romani care nu stiu sa aprecieze asa ceva.

Dar… A venit 15 august si urma sa ii vad live pe nebuni. Impreuna cu cativa prieteni am ajuns la Sala Polivalenta cu putin inainte de a incepe sa cante Luna Amara, trupa pe care nu prea o suport. Am asteptat in “foaierul” salii pana au terminat ei de cantat si apoi am intrat in sala sa vad celelalte trupe de deschidere. Read the rest of this entry »

Asta e versul celei mai scurte piese inregistrate vreodata. Si pe langa faptul ca au instrumentatie (in 1.3 secunde), mai transmit si un mesaj puternic. Eh, versul asta a fost creat de una din formatiile mele preferate, Napalm Death. I-am “cunoscut” prin ‘93, cand colegul de banca mi-a dat sa ascult From Enslavement To Obliteration si jur ca de atunci am ramas marcat de ei.

Povestea e ca aseara, dupa doi ani, Napalm Death au fost din nou in Bucuresti si cum prima oara nu i-am prins pentru ca eram in Cehia, nici nu se punea problema sa nu merg acum. Ii mai vazusem tot acum doi ani, la Brutal Assault, dar nu se compara un concert intr-un club cu unul pe o scena mare.

Asa ca aseara m-am inarmat cu entuziasm si am plecat la concert, impreuna cu Dana si cu cei doi betivi. Am ajuns in Becker Brau pe la 8, iar prima trupa, Taine, a inceput sa cante pe la 8:30. Mare plictiseala la ei… baietii astia copie pe fata Death si la instrumental si la partea lirica… pacat. Apoi au urmat Warganism (fosti Dies Irae), care m-au plictisit si mai rau, asa ca am iesit la “o tigara” cu Dana pe hol..

Si a venit momentul pentru zei. Dupa cum ma asteptam (si eu si mari), concertul a inceput cu intro-ul de pe Smear Campaign, Weltschmertz, dupa care nebunia a pornit pe Sink Fast, Let Go. Chiar daca sunetul era putin prea tare, toate instrumentele se auzeau bine. Primele 3-4 piese a fost foarte ok in fata scenei, dupa care si-au facut aparitia “bouncerii” care ne-au impins mai in spate. Pe moment m-au enervat, dar apoi m-am calmat si m-am uitat de departe la concert. Am ascultat bine totul si, asa cum au spus mai toti, am avut parte de un concert beton. Oricum, Napalm nici nu pot fi altfel. Energia lui Barney nu te poate lasa indiferent. Au curs piese mai noi, de pe Smear Campaign, doua piese de pe noul Time Waits For No Slave, piese de pe Harmony Corruption, de la Scum si From Enslavement to Obliteration. Si sa nu uit si piesa The Code is Red, Long Live The Code de pe albumul cu acelasi nume. Totul a mers bine pe scena, chiar daca jos unii faceau patinaj artistic pe gresia transpirata din club. La final, bisul a continut trei piese, cea mai importanta fiind Nazi Punks Fuck Off, pe care publicul a “cantat” pe refren. La final n-a mai fost nimic de facut decat sa ne pozam cu Barney si…

.. sa bem o bere in LMC la 1 noaptea.

Nu am fost la multe concerte in Romania la care sa fiu foarte impresionat de prestatia artistilor sau a publicului. Insa a venit si ziua de 1 mai 2008, ziua in care toata lumea din Bucuresti alearga la mare (in special) sau la munte, sa se imbete si sa-si faca de cap. Cum nu sunt adeptul acestor obiceiuri, anul asta parea sa fie unul normal pentru mine. Doar ca acum vreo luna am aflat ca vor concerta in LMC baietii de la The Ocean.
Cred ca n-as fi auzit in viata mea de aceasta formatie daca nu ar fi fost prietenul meu, Sorin (Ciciocle), care mi-a recomandat-o. La inceput am fost reticent (ca de obicei – Sorin stie) sa ascult ceva nou, dar dupa ce am ascultat un album (Fluxion) a inceput sa-mi placa. Albumele de studio au fost inregistrate de 26 de muzicieni, insa in concerte canta 5-6, cei mai multi fiind 9. La noi, insa, au venit doar 4, pentru ca in timpul turneului au concediat bassistul.
Dar sa trec la fapte. A venit seara de 1 mai si impreuna cu Ciciocle si Mari am mers in LMC sa vedem ce va fi. Ne-am inarmat cu cateva beri si am asteptat.
Prima oara au urcat pe scena patru metalisti de-ai nostri, proiectul Cyborg. De ce proiect? Pentru ca de fapt toata muzica a fost compusa de catre doar un pusti, Matei, despre care am scris si in post-ul My (Never) Dying Bride. Trupa care a aparut pe scena a fost incropita relativ repede (din ce am inteles chiar de la Matei, stand la o vorba dupa concert), insa, inafara de unele mici nesincronizari, au sunat destul de bine. Matei abordeaza un gen destul de putin ascultat pe la noi, un death metal progresiv. Pentru inceput e foarte bine si am tinut sa-l felicit la urma pentru cover-ul facut piesei “Zero Tolerance” a celor de la Death.
A urmat o pauza nu prea mare – umpluta cu bere si discutii cu prietenii – dupa care au urcat pe scena cei pe care i-am asteptat toata seara: The Ocean.

Daca nu ati ascultat, baietii canta un metal progresiv combinat cu ritmuri de hardcore, cu multe elemente experimentale, cu instrumentatie foarte variata, cu multe aritmii, cu voci diverse. Desi nu au avut bassist, acesta a fost “inlocuit” de track-ul pe care il aveau pe laptop, acelasi laptop care a coordonat si instalatia de lumini, perfect sincronizata cu muzica. De la prima piesa, multi din cei din sala (am fost maxim 60, zic eu) au inceput sa se agite. Pot spune cu mana pe inima ca a fost cel mai intens concert la care am fost in ultima vreme. Formatia a dat tot ce a avut mai bun, la fel si publicul. Pentru prima oara – pentru mine – in Romania am vazut crowd surfing facut cum trebuie, am vazut si am participat la un circle pit ca la carte, iar ca sa fie totul perfect, la ultima piesa vocalul a venit in public si s-a “brutalizat” cu noi.

Imi pare rau, o spun din nou, ca pe la noi se gasesc atat de putini oameni cu mintea deschisa, care sa asculte chestii noi si care sa fie dispusi sa experimenteze lucruri noi. Dintr-un punct de vedere, insa, e mai bine, pentru ca atunci cand vin putini oameni la un concert, atunci iese mai bine… cel putin la noi.

Unii prieteni imi spun ca sunt nebun ca ma duc la toate concertele posibile, altii ma sustin. Joi, 17 aprilie 2008, a fost iarasi o zi in care am mers la un concert al unor trupe de care nu auzisem in viata mea. Cu cateva zile inainte fusesem la concertul tribut My Dying Bride si in clubul respectiv am gasit un fluturas care anunta un concert cu trupele Phenomenon, Dirty Shirt, Zeroscape si Babylon Pression. Ce m-a facut sa vreau sa vin la concert a fost faptul ca Babylon Pression erau prezentati ca o trupa de hardcore-punk.

Dupa ce am reusit sa conving un prieten sa mearga cu mine, a sosit si ziua de joi. Concertul era planificat sa inceapa la ora 19:00, dar pentru ca de obicei ies la 18:00 de la munca nu prea aveam cum sa ajung la ora inceperii, asa ca am ajuns in jur de 20:10. Pentru inceput ni s-a parut ceva suspect cand am vazut in sala o gramada de copii insotiti de parintii lor. Cand eram pe la jumatatea primei beri am vazut si care era motivul prezentei acelor copii: prima trupa care a cantat – Phenomenon – e formata din pusti de 10-14 ani.

Asadar sa spun cateva cuvinte despre acesti pusti. Au urcat pe scena si au inceput “recitalul” cu Smoke on the water, cover la Deep Purple. Instrumental au sunat bine, pentru varsta lor. Apoi au urmat piese din Metallica, AC/DC, Pink Floyd si o compozitie proprie (sau a unuia din parintii lor). Pustanul de la bass m-a impresionat cel mai mult. Suna foarte bine, s-a agitat cel mai mult si se vedea de la o posta ca se simte bine pe scena. In rest nu am putut remarca ceva special la restul, in special la vocal. Pustii cred ca sunt “de bani gata” si in viitor o sa ajunga sa aiba vreo formatie gen Talisman sau Voltaj, desi mi-as dori un viitor mai bun pentru rock-ul din Romania.

Dupa cele 20-30 de minute de rock copilaresc, au urcat pe scena cei de la Dirty Shirt, o trupa de alternative (cica). Sala s-a mai golit de copii, iar in fata scenei s-au prezentat prietenii celor care urmau sa cante. Din pacate nu ma inteleg prea bine cu genul acesta de muzica si nu pot spune prea multe. Instrumental au sunat foarte ok, insa m-a deranjat la culme ca cei de la sunet au dat microfonul vocalului mult mai tare decat instrumentele, iar tipul are o voce foarte stridenta. Ce am mai “remarcat” la ei a fost faptul ca nu suna prea original, una din piese semanand chiar foarte mult cu “Zdubii bateti tare” a celor de la Zdob si Zdub. Si versurile lor m-au lasat cam rece, majoritatea lor fiind inspirate din folclorul romanesc. Oare cand o sa depasim faza asta?

Ajunsesem, cred, la a 2-a sau a 3-a bere si nu mai aveam stare. In sala nu s-a mai adunat lume si mi-am dat seama ca o sa fie un nou concert in care metalo-rockerii n-o sa fie prezenti, ceea ce ma facea sa ma simt aiurea fata de trupele straine care urmau sa cante.
Read the rest of this entry »

Cu aproape o luna in urma am vazut pe site-ul metalhead.ro un anunt al concertului “Tribute to My Dying Bride”. Cine ma cunoaste bine stie ca imi place trupa asta foarte mult si ca o ascult de prin ‘94. De fapt am mentionat lucrul asta si intr-un text mai vechi de-al meu pe aici, pe blog.
Sambata seara nu e o seara speciala pentru mine. In general nu-mi fac planuri si de multe ori ocupatia principala e de a iesi la o bere prin diverse locatii. Dar sambata trecuta, 12 aprilie 2008, a fost o sambata speciala. Dupa doua ore de plimbari si putin pedalat, am ajuns la 21:00 in Live Metal Club, unde abia incepuse concertul.
Inca de la inceput am ramas placut surprins de calitatea sunetului. Apoi, sau poate cel mai important, am ramas surprins sa vad ca in Romania se poate face un concert in care mai multi membri ai mai multor formatii sa cante pe aceeasi scena. Colaborarea dintre toti muzicienii a fost superba, ceea ce s-a intamplat acolo iesind foarte bine. Dar sa si mentionez (atat cat tin minte) numele formatiilor din care fac parte cei care au cantat: Sincarnate, Rising Shadow, DinUmbra, Abigail, L.O.S.T., Tiarra, Kratos, Taine, Thunderstorm. Sper ca nu am uitat pe nimeni. Oricum, pe langa acestia a mai fost prezent si un pusti pe care toti cei de pe scena l-au laudat si care m-a impresionat si pe mine, tobarul Matei (din ce am retinut).
Playlist-ul a continut piese de pe toate albumele celor de la MDB, pe placul tuturor celor prezenti in sala. Trebuie sa mentionez ca, spre deosebire de majoritatea concertelor de metal de la noi, publicul s-a comportat exemplar. Mai toti pareau sa cunoasca muzica si toata lumea s-a abtinut de la comentarii puerile si a aplaudat fiecare piesa in parte la intensitate maxima.
Artistii de pe scena au reusit sa magnetizeze atmosfera prin tot ce au facut. Cu mici exceptii, toti cei de pe scena s-au ridicat la nivelul asteptarilor sau chiar mai sus. Poate la o singura piesa a fost un vocal care nu prea se “mula” pe genul cantat, dar nu a contat prea mult, pentru ca partea instrumentala a iesit foarte bine. Nota maxima as acorda-o lui Fane, vocalul care a fost cu ideea concertului si care, din ce am inteles, s-a implicat cel mai mult in proiect. Tin sa-l felicit si aici (pe langa berea pe care i-am oferit-o dupa cantare) si sa spun ca ma bucur ca il cunosc de ceva ani, desi n-am stiut nici o secunda ca are voce asa buna.
Sunt mandru ca in Romania se poate realiza asa ceva. Desi scena de metal e mica si nebagata in seama, e de laudat efortul pe care l-au depus toti cei implicati pentru a realiza o seara ca aceasta.
Trebuie sa multumesc lui Morrison (www.metalhead.ro), celor cu sonorizarea, tuturor organizatorilor, publicului si in mod special celor care au fost pe scena pentru seara perfecta de sambata. Sper sa se mai intample chestii de acest gen cat mai des, desi stiu ca e foarte greu.