A presa sau a nu presa

FUCK YOU! Aceasta e o opinie personală despre unii de pe la noi care îşi spun “ziarişti”. Scriu textul ăsta după ce am văzut un clip pe site-ul ipocriziei supreme: gesepepunctro. Băieţii ăştia, care de multe ori se simt “violaţi” de libertate, sunt chiar ăia care se cacă pe libertatea altora fără să le pese.

Ştiu că în ţara asta aproape nimeni nu respectă nici o lege, dar unii ţipă “lupul!” doar când li se pare lor că îi doare. În constituţia României avem articolul 30 care spune aşa:

ARTICOLUL 30
(1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare A®n public, sunt inviolabile.
(2) Cenzura de orice fel este interzisă.

Aseară, 14 noiembrie 2012, nişte băieţi din peluzele stadioanelor noastre prăfuite, au avut decenţa (subliniez: DECENŢA!) de a afişa un mesaj foarte adevărat despre situaţia actuală din fotbalul nostru: “Pe toţi naşii i-aţi legat, doar pe unul l-aţi uitat”. Las la o parte faptul că mafia se întinde pe atât de multe planuri încât “naşul” n-o să păţească nimic niciodată. Ce m-a deranjat, însă, a fost faptul că băieţii ăştia de la gesepe au comentat aseară situaţia. Pe de-o parte erau contrariaţi de faptul că maimuţele de la BGS au intrat fără motiv peste suporteri, dar pe de altă parte li se părea total incorect ca mesajul ăla să apăra la un meci al “naţionalei”. În situaţia asta nici n-ar trebui să fie vreo problemă: mesajul ăla nu conţinea injurii, nu atacă pe nimeni personal (nu scria nicăieri “Mircea Sandu”) şi chiar dacă ataca personal, era dreptul lor să facă lucrul ăsta – a se vedea articolul 30 din Constituţia României. Dar nu, “ziariştii formatori de opinie” (a se citi “ahtiaţi după rating”) de la gesepe nu înţelegeau cum de au avut tupeul suporterii ăia să afişeze mesajul respectiv. Asta în condiţiile în care ei, ca ziarişti, ar trebui să lupte pentru libertatea de exprimare; ei, care sar repede de cur în sus când vreun fost “sportiv” sau vreun politician comentează la ceea ce scriu ei.

Apoi, pe lângă povestea cu libertatea de exprimare, mai e încă un episod care adaugă mereu un plus la nivelul de ipocrizie al presei sportive: până acum 2-3 ani suporterii erau “huligani, derbedei, golani”. Aproape niciodată nu au stat să-i asculte pe aceştia când au avut ceva de spus, când veneau cu dovezi clare despre ceea ce se întâmplă. Însă încet-încet au început să observe din ce în ce mai multe filmări, din ce în ce mai multe imagini cu ce se întâmplă în peluze între forţele de ordine şi oameni, iar “huligani, derbedei şi golani” au ajuns să fie maimuţele de la firmele de pază, maimuţe care nu au nici un drept să impună ordinea în sensul în care o fac. Gorilele astea (deja e prea mult spus, pentru că gorilele din junglă mai şi judecă) se comportă fix ca miliţia pe timpul lui Ceauşescu, atacând brutal pe oricine are curajul să-şi exprime opinia în mod constituţional. Aceleaşi gorile nu păţesc absolut nimic pentru abuzurile pe care le fac şi de multe ori sunt chiar răsplătiţi pentru ceea ce fac. Aceleaşi gorile n-au înţeles nimic din ce s-a întâmplat în decembrie ’89, când poate unii din părinţii lor au avut curajul să iasă în stradă şi să strige “jos comunismul!”

Mă întreb până când o să mai avem răbdarea să rezistăm abuzurilor şi bătăilor de joc ale “oamenilor” ăştia. Oare cât mai durează până o să ajungem la limita la care o să ieşim în stradă să le arătăm câtă ură am strâns în noi. Tot sper că n-o să mai dureze mult, dar suntem atât de spălaţi pe creier încât sunt slabe speranţe să se întâmple ceva… Şi asta mulţumită ipocriţilor ăştia din presă care preferă să facă rating cu femei dezbrăcate, cu scandaluri în care sunt implicaţi marginal sportivi, decât să facă anchete serioase, să informeze despre realitate pe oamenii ăştia de la noi care sunt terminaţi de viaţă.

Împreună spre victoria finală!!!

Odată cu începerea Campionatului Mondial de fotbal, foarte mulți au fost curioşi să-i vadă pe nord coreeni la treabă. Pe lângă curiozitatea legată de jocul lor, multă lume era curioasă să știe cum e văzută echipă “acasă”. Tot discutând cu prietenii pe net, am primit de la Alex un set de poze de pe Flickr, făcute de un american (?) prin Coreea de Nord.

"Let us fulfil our civic duty in the defence of the motherland and the construction of a powerful great nation"

Probabil o parte din voi simţiţi o anumită familiaritate la vederea unora din poze, pentru că seamănă foarte mult cu ce se întâmplă la noi înainte de 1989, dar multe din poze sunt de-a dreptul înspăimântătoare, mai ales când observi că străzile imense ale oraşelor sunt goale, că blocurile arată dezolant, că lumea ori e tristă, ori prezintă un zâmbet ciudat… Continue reading “Împreună spre victoria finală!!!”

Inapoi la “Epoca de aur”

De azi intra in vigoare, in Romania, o lege prin care convorbirile telefonice, sms-urile, traficul pe internet si, evident, e-mailurile vor fi inregistrate si pastrate pentru 6 luni de catre operatorii de telefonie si internet. Adica ne intoarcem inapoi cu 20 de ani si mai punem si putina sare, sa fie “mai bine”. Daca pe timpul comunistilor eram ascultati “selectiv”, in cazul in care se afla ceva rau despre noi – ca am spus bancuri cu ‘nea Nicu sau ca am vorbit de rau partidul – acum suntem TOTI ascultati si inregistrati.
Nici nu vreau sa-mi dau cu presupusul, dar aia de “sus”, care ne indemnau acum cativa ani sa “traim bine”, nu dau doi bani pe cei care au murit in ’89 pentru libertatea noastra, cu atat mai putin pe noi, cei care le bagam bani in buzunare. In cazul asta ma mira foarte tare ca chiorul ala de Basescu si cu acolitii lui se intreaba mereu de ce le pleaca lumea din tara.
Mi se pare bataie de joc ceea ce se intampla. Am impresia ca suntem atat de spalati pe creier – nu eu sau voi care cititi aici, vorbesc de majoritate – incat nici nu ne mai pasa cand cineva ne baga o pastila amara pe gat. Perioada de 45 de ani de “comunism” si-a facut foarte bine treaba: marea majoritate a poporului a fost uniformizata, iar acum e o chestiune banala ca astia de acum sa ne “invete” lucruri noi, lasandu-ne sa credem ca suntem liberi.
Nu stiu cat de curand – dar nu cred ca mai stau mult pe ganduri – o sa-mi iau carapacea si o sa ma mut unde vad cu ochii, oricum intr-un loc friguros unde nu sta nimeni cu urechea pe mine. Ma urmeaza cineva?

Ipocrizia romaneasca

M-am speriat zilele astea citind in presa online (ca TV nu am si nici nu vreau) despre “omorurile” de la pomenele “crestinesti” de sf. Parascheva si sf. Dumitru. Din start trebuie sa stiti (daca nu stiati deja) ca sunt ateu declarat, asa ca nu sunt “specialist” in sfinti si sarbatori.

Vad in presa si ma minunez de ceea ce se intampla cu “crestinismul” la romani. Cand in toata lumea trendul e de despartire cat mai pasnica de biserici, de incercarea oamenilor de a intelege lucrurile altfel decat “asa cum e scris la carte”, la noi parca se face pasul inapoi, intorcandu-ne in evul mediu. De cativa ani, de marile sarbatori ortodoxe, lumea se calca in picioare si aproape se omoara la pomenile preotilor. Chestia care ma intriga este ca, in viata de zi cu zi, majoritatea celor care se calca acolo in picioare numai crestini nu pot fi numiti: babe care mananca pe ascuns carne in timpul postului, mosnegi care injura de mama focului copiii, tot felul de pensionari care aproape se bat in mijloacele de transport in comun pentru locuri, barbati intre doua varste care mai ieri injurau pe arbitru la un meci al Stelei si tot asa… Dar, vorba romanului, “la placinte inainte”, ca doar asa e bine. Unde mai punem ca in curand incepe campania culinara electorala. Sa te tii atunci spitale pline si ambulante blocate in trafic…

In acelasi timp, in lumea civilizata, biserica e un lucru sfant, in sensul ca lumea e discreta cand merge in acele locuri, nu se da de ceasul mortii ca “uite, am fost sa ma rog pentru tine, sa iei la examen”. Oamenii civilizati, crestini sau nu, stiu foarte bine ca in general viata depinde de ei, nu de cineva de sus, iar credinta nu se dovedeste prin imbulzeli la moaste sau prin imbranceli pentru o gura de aghiasma.

In total contrast cu ceea ce se intampla la noi, in Marea Britanie, un grup de oameni care vor sa promoveze ateismul si gandirea libera au strans bani si au inceput o campanie in acest sens. Incepand cu jumatatea lui octombrie, pe autobuzele din Londra (si nu numai) va aparea mesajul “There is probably no God. Now stop worrying and enjoy your life”. Presupun ca un astfel de mesaj ar provoca isterie in Romania si am vedea autobuze si trenuri de metrou in flacari daca ar aparea in mijloacele de transport in comun.

Pana ne mai civilizam si noi, numai bine… Hai Romania!