IRC still lives!

Va mai amintiti de vremurile cand mergeati la sala de net si intrati pe “mirc” sa vorbiti cu lumea? Ehe, au apus de ceva timp vremurile alea, dar IRC-ul inca traieste. Mai ales printre “geeks”.

In seara asta am avut ceva probleme cu linuxul meu dupa ce am facut un update – kernelul nu gasea modulele pe care trebuia sa le incarce si se ducea totul naibii. Dar cum si eu sunt un geek/nerd, am bootat un live CD, am facut chroot la archlinuxul meu si am intrat pe IRC sa intreb lumea ce si cum. Discutiile au durat maxim 10 minute si pana la urma m-am lamurit care era problema.

Reboot…. si a mers!!!

Multumita unor tehnologii “vechi” am reusit sa-mi repar sistemul si sa nu ma apuc maine sa-l instalez de la zero.

Experienţe cu RDS

Tech Support Mi-am luat un router nou, pentru că cel vechi îmi făcea figuri la partea de wireless, pe care o folosesc intensiv. Am ajuns acasă, am despachetat routerul şi l-am băgat “la muncă”. După jumătate de oră în care am trecut de la agonie la extaz pentru că am încercat să instalez DD-WRT pe el şi am avut impresia că l-am buşit, am reuşit să intru pe interfaţa de administrare şi să-l setez.

Nu aş fi vrut să mă complic să sun la RDS pentru a-mi schimba ei adresa MAC, dar din păcate nu mi-a mers să clonez adresa vechiului router, nu ştiu care e motivul. Oricum, până la urmă am sunat la ei şi am avut următoarea experienţă.

Primul apel (trec peste partea cu prezentările):
Eu: mi-am luat un router nou şi aş dori să-mi schimbaţi în sistem adresa MAC.
Suport RDS (o tipă): păi… nu ştiu dacă pot să vă ajut… noi nu oferim suport pentru routere
Eu: păi nu e vorba să-mi oferiţi suport pentru router, pentru că ştiu singur să mi-l setez. Vreau doar ca dumneavoastră să-mi schimbaţi adresa MAC în sistemul dumneavoastră…
Ea: hm…. păi nu aveţi user şi parolă?
Eu: sunt fost client Airbites şi încă nu am primit user şi parolă, iar conectarea se face prin DHCP cu adresa MAC
Ea: oricum, nu vă pot ajuta, pentru că nu oferim suport pentru routere
Eu: domnişoară, hai să vă explic ceva: acum trei săptămâni am avut probleme cu conexiunea, iar colegii dumneavoastră mi-au schimbat adresa de MAC punând-o pe cea a laptopului, ca să verificăm dacă merge “pe direct”. Nu cred că e mare poveste să-mi schimbaţi un şir de cifre şi litere într-un sistem…
Ea: păi vedeţi, era vorba de laptop, nu de un router, deci nu vă pot ajută
Eu: păi ignoraţi ce-am spus până acum. Mi-am luat un calculator nou şi am nevoie să-mi schimbaţi adresa MAC, se poate?
Ea: v-am mai spus, nu acordăm suport pentru routere
Eu: am înţeles…. (am închis)

Stăteam şi mă gândeam cât de idioată era domnişoara “robot” care era setată pe placa cu “nu oferim suport pentru router”. Mă hotărăsc să sun din nou să văd ce spune alt operator.

Al doilea apel:
Eu: am un router nou şi doresc să-mi schimbaţi şi mie adresa MAC în sistemul dumneavoastră
Suport RDS (un tip): da, bineînţeles, vă rog mai întâi să-mi spuneţi adresa ca să putem confirmă că sunteţi abonatul nostru
Eu: (îi spun adresa)
El: bun, acum spuneţi-mi, vă rog, adresa MAC
Eu: 00:A1:33:DF:65:H8:2C:9E
El: am notat. Când vă putem găsi mâine acasă, ca să putem interveni în caz că e o problemă?
Eu: după ora 18:00 sunt acasă
El: am notat. O să vă sune mâine un coleg să verificăm dacă funcţionează. O seară plăcută.
Eu: mulţumesc, la fel

Îmi zic “ia uite, mai există şi oameni care înţeleg şi cu care poţi discuta”. Îmi conectez routerul la reţea şi îl las “să doarmă”. După vreo 10-15 minute primesc un apel de la RDS – departamentul tehnic (sau ceva în genul ăsta).

Al treilea apel (m-au sunat ei):
El: bună seara, îmi puteţi spune dacă aveţi conexiune la internet?
Eu: imediat, să verific… (îmi aduc laptopul într-o viteză, îl conectez la router, intru pe interfaţa de administrare şi observ că nu am IP). Nu am IP, dar link este pe reţea.
El: haideţi să verificăm dacă e bun MAC-ul pe care ni l-aţi dat: 00:A1:33:DF:65:H8:2C:9E
Eu: (după ce verific cu ce scria în interfaţa de administrare) cred că e o mică problemă, la sfârşit e 9F
El: ok, fac acum modificarea. Mâine dimineaţă când vă putem suna să verificăm dacă funcţionează?
Eu: între 8 şi 10
El: OK, o să vă sune un coleg la 8:10 dimineaţă
Eu: mulţumesc, o seară bună

După ce am discutat îmi pică fisa că a zis că mă sună la 8:10, dar îmi zic în sinea mea că oricum nu sună ei când spun, aşa că nu e nici o problemă. Între timp netul mergea perfect, deci eram mulţumit.

Dimineaţă la 8:10 exact îmi sună telefonul. Noroc că mă trezisem cu 10 minute înainte… O tipă mă întreabă dacă îmi merge netul, îi spun că da şi totul se termină frumos.

Ce vreau să subliniez e că la partea de suport încă sunt carenţe (şi nu doar la RDS) şi încă mai sunt oameni care recită totul ca o “placă stricată”, care nu ştiu decât “noi facem suport doar pentru Windows”, dar mai sunt şi unii care au experienţă proprie cu routere şi cu alte sisteme de operare (Linux, Mac OS X) sau care pur şi simplu înţeleg că nu toată lumea foloseşte Windows. Nu pot să mă plâng, în relaţia mea cu RDS până acum am avut mai multe faze bune decât rele. Pot spune chiar că sunt destul de ok (cel puţin cei din Bucureşti) faţă de alţi provideri. Am auzit poveşti de pe la UPC care mă sperie… Oricum, poate totuşi providerii de pe la noi ar trebui să ţină nişte cursuri măcar o dată pe an în care să le explice angajaţilor de la suport şi anumite chestii non-windows, pentru că sunt destui care au “mec” sau care folosesc Linux şi au nevoie de ajutor câteodată.

Voluntar de profesie?

Nu e de ajuns că suntem o ţară plină de non-valori şi că non-valoarea predomină media românească, mai trebuia să ajungem să comercializăm şi conceptul de voluntariat. Am primit azi pe mail, de pe lista grupului “Bate şaua să priceapă iapa”, un mesaj de la Andrei şeitan care conţine următorul ataşament (click pentru a mări) – prima parte e definiţia voluntariatului, iar partea de jos e aberaţia:

Voluntar de profestie

Eu nu mai am nici un fel de comentarii, rămâne să mă minunez în continuare de aberaţiile unora…

Pe ici pe colo

Am primit azi de la Alex un link catre un site. Initial n-am inteles despre ce e vorba, dar dupa ce am intrat pe toate linkurile am ramas masca. Literalmente sunt “spart” de ceea ce vad pe acel site. O familie din Romania a plecat in jurul lumii cu masina. Bineinteles ca au sponsori, dar sunt convins ca au si banii lor, altfel nu si-ar putea permite asa ceva. Insa, trecand peste partea materiala, toata actiunea e de laudat. N-am mai gasit demult un site pe care sa ma uit pagina cu pagina si sa citesc. Pozele sunt superbe, iar calatoria e ceva ce mi-as dori sa fac si eu vreodata in viata asta scurta…

Uitati aici: http://poraquiporalla.com/Pages/a0_Page_index_roumain.html

1, 2, mai mult

Acum cateva luni am citit un articol despre un trib, Pirahã, din jungla braziliana ai carui membri au o limba ciudata si care nu au anumite notiuni pe care aproape toate limbile de pe pamant le au. Astazi am citit timp de 3 ore – da, stiu, ma plictisesc la munca – un articol complex si complet despre limba acestui trib.
Limba acestor oameni e foarte ciudata pentru noi, in primul rand pentru ca e o limba aproape cantata, in care conteaza foarte mult inflexiunile vocii si tonalitatea. O alta chestie interesanta este ca nu au nume pentru culori. Alta curiozitate este ca nu stiu sa numere. Pentru ei exista doar 1, 2 si “mai mult”. Si chiar si asa, in conceptia lor “unu” inseamna “in numar mic”, iar doi “in numar mai mare decat unu”. Articolul trateaza foarte succint, dar usor de inteles, unele concepte legate de lingvistica si face referiri la cateva teorii mai cunoscute. Insa nici una se pare ca nu se aplica la limba Pirahã. Una din cele mai cunoscute teorii in lingvistica se refera la recursivitatea limbilor, ceea ce la acest trib nu exista. Ca un exemplu de recursivitate, cand vedem pe strada un autobuz plin cu oameni spunem “pe strada mergea un autobuz plin cu oameni”, insa Pirahã ar spune “am vazut pe strada un autobuz. autobuzul era plin cu oameni”. Pentru ei nu exista conceptul de includere a unei propozitii sau idei in interiorul alteia.
Cei care au studiat acest trib au observat ca nu au un mit al inceputului, nu au o zeitate, nu cred in ceva spiritual. Pentru ei exista doar prezentul, trecutul e ceva nu mai lung decat maxim doua generatii (in cel mai bun caz) si sunt foarte reticenti la alte culturi si civilizatii. Tot din aceasta cauza, traiul lor se bazeaza pe vanat si cules plante, si nu au o idee despre cultivarea plantelor sau domesticirea animalelor.
Multe din aceste lucruri sunt noi pentru mine si am citit articolul cu mare rabdare si placere. Am fost uimit sa aflu lucrurile astea si ma bucur ca am sansa sa le cunosc, dar nu sunt egoist si o sa dau si linkul, poate mai sunt si alti curiosi ca mine.

Articolul din “The New Yorker”