Vasluiul a băgat rep

Cum mai spuneam şi în altă postare, mă bucur enorm când văd că în săracul meu oraş natal se întâmplă chestii de cultură, nu neaparat în sensul clasic al cuvântului. Eram foarte plictisit aseară şi am încercat să dau de ceva prieteni să ieşim la o bere, însă am cam eşuat. Atunci m-am dus acasă şi am intrat pe net, unde am dat peste un bun prieten care din fericire era în Vaslui. Am stabilit să ieşim, iar el mi-a recomandat să mergem în pub-ul Rocambole, pentru că urma să fie un concert cu Grupul de Rezistenţă, despre care nu auzisem. Pe lângă faptul că suna interesant, mai era şi chestia că altceva nu aveam ce face, aşa că am mers acolo.

După o aşteptare de două ore (concertul trebuia să înceapă la 22:00) şi mai multe beri “de încălzire”, au intrat pe scenă Vasluienii de la Cojones Crew (Yehova & co.) care au cântat, cu ceva întreruperi şi probleme, cam 4-5 piese. Mi-a plăcut atmosfera, mi-a plăcut că publicul le ştia versurile şi mi-a plăcut că cei trei de pe scenă au ştiut să facă show. Un moment inedit a fost într-o pauză în care se remediau problemele cu microfonia, atunci când “băiatul în verde” a avut o sesiune de freestyle în care a rimat despre câţiva din cei prezenţi în public, moment apreciat de către toţi. Recitalul băieţilor cu cojones s-a terminat apoi brusc din cauza problemelor cu microfonia.

Razvan, Naigh'ba, K-Gula, eu

La nici 10 minute după ei, au venit şi “bătrânii” din Grupul de Rezistenţă, adică DJ Undoo, K-Gula, Brugner, Naigh’ba şi Stoe Toxxic, care au început tare cu “Bagă rep”, iar apoi au continuat cu clasice de la Delikt şi Da Hood Justice şi o serie de piese din repertoriul lor personal, pe lângă altă serie de piese din perioada Sindicatului RAN-S. Ce să spun? Mi-a plăcut totul. Atmosfera a fost super tare, de multe ori pentru că Naigh’ba mai avea puţin şi sărea în public, de multe ori pentru că ritmul era atât de tare încât pur şi simplu nu puteai măcar să nu dai din cap. K-Gula m-a impresionat cel mai mult prin cursivitatea lui şi prin combinaţiile foarte reuşite de rime. Până la urmă au avut şi ei ceva probleme cu microfonia, dar Naigh’ba i-a băgat în priză pe cei din public şi i-a “combinat” să cânte împreună cu el refrenul de la “Secretul din grădină”. Pe final, pe post de bis, au mai băgat o dată rep, adică au mai cântat “Bagă rep” împreună cu toată lumea din sală, după care totul s-a încheiat.

Pot spune că a fost un concert reuşit, chiar dacă au existat cele câteva probleme tehnice. Încă nu realizez cât de mult mă bucur că la Vaslui se întâmplă chestii din astea. Din păcate, suntem doar cei 1% (cum zice piesa) care se bucură de aşa ceva. Dacă mai multă lume ar fi mai receptivă şi mai cultivată, poate că Vasluiul n-ar mai fi oraşul aproape mort care a ajuns să fie.

Povestea unei calatorii

Intr-un final, dupa cativa ani de amanari, am reusit sa ajungem (eu cu prietenii mei Sorin, Mari, Tase si Ciprian) la Brutal Assault in Cehia. Si cum pe langa festival au existat multe momente misto, trebuia sa le pun si eu undeva, sa le tin minte in caz ca fac Alzheimer.

Asadar, sa incep. Planurile erau facute cam cu o luna inainte. Ne luasem biletele online si discutam cum vom merge. Planul initial a fost ca mergem sase persoane, dar s-a schimbat intre timp si ramasesem doar cinci. Pentru ca era aiurea sa impartim cinci magari in doua masini, Ciprian a venit cu o solutie interesanta: urma sa ia cu imprumut de la un prieten un “jeep” Hyundai Santa Fe. Inainte cu cateva zile de a pleca ne-am intalnit la o mica discutie acasa la Sorin, sa punem la punct ultimele detalii si am hotarat ca o sa plecam noaptea pe la orele 3-4. Bineinteles ca si planul asta s-a schimbat cu o zi inainte de plecare, asa ca am hotarat ca la ora 0:00 vom pleca spre Cehia. Planul insa nu a mers asa cum trebuia, pentru ca proprietarul masinii l-a tot amanat pe Ciprian pana in ultima secunda si abia la 0:00 aveam masina, iar in jur de ora 1:00 am plecat spre Mari, iar apoi spre Tase. Intr-un final fericit, am iesit din Bucuresti in jur de ora 2:00 AM.

Drumul prin Romania nu a fost prea spectaculos, avand in vedere ca am mers foarte mult noaptea. Fara nici un eveniment important, am ajuns dimineata in Deva, unde am oprit la o benzinarie pentru a ne mai relaxa. Racoarea diminetii ne-a mai pus pe picioare. Sorin a parut foarte interesat de cetatea Deva, care se vede in zare de la mare distanta. Deja isi facuse planuri ca la intoarcere sa ne oprim sa o vizitam. Am plecat la drum pentru ultima portiune de Romania, spre Arad – Nadlac. Drumul s-a mai aglomerat putin, dar am mers destul de bine. In jur de ora 12:00 eram in Arad, unde am facut o mica oprire la un ING, pentru ca Sorin sa-si alimenteze cardul cu bani. De acolo am luat-o spre Nadlac, dar am oprit putin la Carrefour sa mancam ceva. Pauza de masa s-a cam prelungit si am plecat destul de tarziu mai departe. Dupa aproape jumatate de ora treceam granita la Nadlac. La intrarea in Ungaria am schimbat soferii, Ciprian urcand la volan in locul lui Sorin. Tot aici Ciprian si Mari au coborat sa cumpere vigneta pentru Ungaria, pe care au pus-o destul de bine (o sa vedeti mai departe).

In drum spre Cehia

Intrand pe autostrada dupa Szeged, am inceput sa mergem tare, media vitezei fiind de 120km/h. Ne bucuram ca mergem bine si ne apropiam de Budapesta, cand deodata am vazut ca se formase o coloana destul de mare in fata noastra. Cel mai nasol era ca soseaua era plina de tiruri. Am ajuns si noi “la coada” si am mers incetisor cam 40-50 de minute pana in locul unde am observat care era cauza ambuteliajului™ (©2010 Ciprian): fusese un accident intre doua camioane. Dupa ce am trecut de acelasi loc ne-am reluat ritmul in care mersesem. Am facut o pauza mica la o benzinarie, unde ne-am luat cate un suc, o cafea. Apoi am pornit la drum din nou. Continue reading “Povestea unei calatorii”

Guano Apes, live in Bucuresti

Guano Apes

Abia recent am aflat ca Guano Apes s-au reunit. La sfarsitul anilor ’90 si inceputul anilor 2000 erau pe posturile de muzica toata ziua. Erau o formatie populara, desi cantau un rock destul de “rau”. Asa ca anul asta, cand am aflat ca vin in Romania, n-am putut decat sa ma bucur si sa astept momentul.

Aseara am plecat spre locul concertului, parcul Izvor din Bucuresti, cu doar o ora inainte de a incepe ei sa cante. Am ajuns acolo in jur de 20:45 si nu m-a mirat sa vad ca trei sferturi din oamenii din metrou au coborat sa mearga la concert. Nu a fost de mirare, in special pentru ca evenimentul a fost gratuit, deci romanii au profitat de asta. Am intrat fara probleme cu camera foto. Apoi mi-am facut loc prin lume spre locul unde era Alex cu cativa prieteni de-ai lui si am asteptat cuminte sa termine de cantat Herbalizer (?) si sa inceapa nemtii cu pricina.

Exact cand trebuiau sa inceapa, Guano Apes au urcat pe scena si au inceput ceea ce a fost un concert reusit. Au cantat piese de pe toate albumele, piese mai calme, piese mai dinamice, pe gusturile tuturor celor prezenti. La inceput lumea a fost mai reticenta cu sariturile si cu “pogo”-ul, dar cu timpul s-a animat si a devenit ceea ce trebuia sa fie. Agitatia spectatorilor a inceput odata cu piesa “Open your eyes”, primul lor single si a continuat pe tot parcursul concertului. Piesele de pe albumele “Proud like a god” si “Don’t give me names” au fost cele mai populare si, spre suprinderea mea, publicul a cantat destul de bine multe din ele. Bineinteles ca “Big in Japan” a fost una din ele, dar lumea astepta cu nerabdare momentul “Lords of the boards”, moment care a venit exact la final, ca ultima piesa. Aici am ramas chiar foarte surprins, pentru ca vocea publicului era peste tot ce se auzea de pe scena, ceea ce i-a surprins si pe membrii formatiei.

Din punct de vedere al show-ului, a fost totul foarte OK. Mici probleme au fost cu sunetul, pentru cei cu urechea formata (nu ma laud), pentru ca la un moment dat sunetul era foarte distorsionat. Alta problema a fost si praful care se ridica in momentul in care publicul se punea in miscare. Din pacate, cred ca parcul Izvor va trebui restaurat dupa ce a fost distrus de concertul Madonnei si dupa festivalul celor de la Tuborg, ceea ce cred ca nu se va intampla prea curand.

Puteti vedea inregistrarea piesei “Lords of the boards” pe youtube si o galerie foto pe Flickr.

Out of space…

Din nou sambata seara… Ce sa fac? De parca am de ales… sunt deja in Praga si ma uit pe traseele de transport in comun sa vad cum ajung la sala in care se va tine festivalul “Electronic Beats”. Ce caut oare acolo? A… PRODIGY!!!!

Acum cativa ani am avut o ocazie foarte mare sa-i vad live in Bucuresti, cand erau foarte “la moda”, dar n-a fost sa fie, asa ca nu am ratat sansa sa merg acum.

Asa… dupa 5 minute de mers cu metroul si 15 minute de cautat linia de tramvai 15 din Praga, am reusit sa ajung la sala in care se tinea festivalul. Lumea deja era la usa asteptand. Afara ploua marunt, dar am reusit sa ma bag sub acoperisul de la intrare si nu am fost udat deloc. Dupa 40 de minute de asteptat si de urmarit comportamentul oamenilor, am intrat. Mi-am dus mai intai geaca si rucsacul la garderoba si apoi am intrat in sala… MARE. Era loc de 4-5.000 de oameni, iar cand am intrat eu erau la usa cam 5-600. Ma gandeam ca nu o sa vina lume si ca nu o sa iasa bine, insa m-am inselat.

La intrarea in sala erau instalati sunetistii. Un munte de mixere si calculatoare (am fost atent, toare erau Apple Mac!!!). M-am deplasat in fata, la gard. Sunetul se auzea foarte bine, FOARTE TARE, iar timp de jumatate de ora muzica a fost un mix facut de un DJ ceh. Dupa aceasta introducere pe scena au aparut 4 baieti: chitara, bass, tobe, orga + sampler si alte “din astea” electronice. Muzica ciudatica. O combinatie intre ceva rock “pentru fete” si muzica electronica. Dupa cateva piese pe scena au aparut si doi vocali: un tip si o tipa. Stilul parca se mai schimbase si ritmul era mai dinamic. Dupa concert am aflat si cum se chema trupa: Yonderboi. Sincer, nu m-au incantat, asa ca am asteptat urmatorul “numar”. Continue reading “Out of space…”

Brutal Assault (partea a 3-a) – Impresii

Dupa ce v-am povestit experienta mea la acest festival vreau sa trag cateva linii in dreptul unor lucruri pe care le-am observat in aceasta perioada. Avand experienta festivalurilor si concertelor din Romania, pot face o mica comparatie cu ceea ce se intampla aici, in Cehia.

Poate ca totul vine din istoria lor, a natiei, poate ca bunul simt este o arta pe care noi, romanii, nu prea stim sa o stapanim…

Pe toata perioada cat am stat pana acum in Cehia am vazut pe strada tot felul de rockeri. Majoritatea arata ca cei de la noi: tricouri negre cu formatiile preferate, jeansi negri sau albastri si in cele mai multe cazuri ghete sau bocanci. Nimic nu s-a schimbat nici cand am ajuns la festival, vazand acolo oameni de toate felurile, EXACT CA LA NOI, fara sa jignesc: punkeri jegosi, metalisti latosi, oameni mai spalati, oameni mai nespalati etc. Deci din punctul asta de vedere, nici o diferenta cu Romania. Continue reading “Brutal Assault (partea a 3-a) – Impresii”