Calm like a bomb

Am ajuns să văd și ziua asta în București, ziua în care oamenii nu pot merge pe trotuare, iar circulația cu mașina riscă să devină plutit cu barca.

Dar să o iau de la început. Marea deszăpezire a fost de fapt, ca de obicei, o treabă facută ca să fie facută. Adică nu înțeleg cum se poate numi deszăpezire datul zăpezii pe marginea străzii sau pe trotuar. Munții de zăpadă astfel creați sunt acum un coșmar pentru toată lumea: pe trotuare abia dacă ai spațiu 30 cm să poți păși. De acasă până la muncă am făcut câteva scheme de acrobație cum n-am mai făcut de când aveam 10 ani. A trebuit să traversez două intersecții chiar prin mijlocul lor, pentru că pe unde sunt trecerile de pietoni e acum câte o baltă imensă.

Apoi, șoferii nu au altă variantă decât să treacă prin acele bălți imense care s-au creat, așa că dacă ești prin apropiere, cu siguranță ai parte de o spălătură involuntară pe picioare. Am mai văzut și șoferi care se chinuiau pe străduțe mici să urmeze tranșeele făcute în timp prin zăpadă. Unii, cu mașinile mai mari, reușesc destul de ușor, dar e comic să vezi câte un golf cum se mișcă dezordonat, fără ca șoferul să poată controla cutia de tablă în care se deplasează.

Și mai e o chestie frumoasă pe care am văzut-o chiar când să ajung la birou: pe lângă tomberoanele de gunoi s-au format mormane de mizerie, pentru că băieții care se ocupă cu curățenia nu au mai trecut sa curețe, iar oamenii nu mai ajung, din cauza zăpezii, să poată arunca gunoiul unde trebuie.

Așa că hai să dăm mână cu mână și să-i înjurăm pe toți ăia pe care i-ați votat!

Urasc cand vad in tara asta a noastra tonele de cabluri atarnand pe stalpi. De multa vreme vreau sa vad o faza in care, din cauza ca atarna aiurea, sa fie rupte de o masina sau de un copac in cadere…

Dimineata, din cauza ca s-a oprit circulatia pe o portiune de 50m din strada Nicolae Titulescu, masinile au inceput sa circule pe aleea din fata blocului meu. La un moment dat aud agitatie si ma uit pe geam: un autobuz era oprit si doi tipi se tot uitau in sus si isi dadeau cu parerea. Cand ma uit mai bine, autobuzul agatase un cablu de fibra optica. Au stat putin oamenii si s-au gandit si au chemat pe un tip cu o scara inalta care a tras cablul putin mai sus, cat sa poata trece autobuzul.

Nu trec nici 10 minute si deodata se aude zgomot de tabla lovita. Initial m-am gandit ca s-or fi ciocnit doua masini. Dana a iesit la balcon sa vada ce se intampla si a inceput sa rada isteric. Cand ies si eu sa ma uit, raman masca: un nene cu tirul s-a gandit sa treaca si el pe acolo si a luat cu totul cablul cu pricina. Zgomotul pe care il auzisem fusese facut de firma celor de la Credit Europe Bank, care si-au tras cablul pe dupa firma luminoasa si bineinteles ca a cazut cu totul in momentul in care a fost bruscata. Atarnand de remorca tirului statea frumos si cablul facut franjuri, la propriu. Nenea soferul a luat cablul, l-a tras intr-o parte si a pornit. A facut cei 10m pana sa intre in Titulescu si aud pe unul tipand “BAAAAAAAA!!! OPRESTE CA MAI E UN CABLU!!!”. Ies iar la balcon si ce vad: remorca tirului era la limita cu un manunchi de cabluri. A stat si s-a uitat si pana la urma a gasit o solutie pentru a putea trece: si-a lasat suspensiile (care’s pe perna de aer, cred) mai jos, cat sa poata trece.

Inutil sa mai spun ca la toata faza asta se crease o coada imensa de masini, iar soferii claxonau ca descreieratii. Si la fel de inutil e sa mai spun ca nenea soferul de tir nu avea nici un stres din cauza asta…

M-am cam bucurat la toata faza asta, pentru ca mi se pare oribil sa vad cablurile astea atarnand si ma enerveaza la culme ca nimeni nu face nimic in privinta lor. M-as bucura si mai mult daca ar exista in fiecare zi cate un tir sa le rupa din 10 in 10 metri..

Si pe final am lasat reactia lui Alex dupa ce i-am povestit toata faza pe messenger:
(4:45:57 PM) Alex: HAHAHAHAHAHAAHAHAAHAHHAHAHAHAAHAHAHHAHAHAHAHAHAHAAH
AHAHAHAHAHAHAAHAHAAHAHHAHAHAHAAHAHAHHAHAHAHAHAHAHAAHA
(4:46:06 PM) Alex: CE ROMANIA!!!!!!
(4:46:37 PM) Alex: hahahahaahahahahahaahahahahahaahahahahahaahahahahahaa
hahahahahaahahahahahaahahahahahaahahahahahaahahahahahaahah
ahahahaahahahahahaahahahahahaahahahahahaahahahaha
haahahahahahaahahahahahaahahahahahaaha
(4:46:40 PM) Alex: MOOOOOOOOOOORRRRRRRRRRRRR
(4:46:43 PM) Alex: DOAMNEEEEE
(4:46:49 PM) Alex: TE IMPLOR SCRIE ASTA!!!!!!!

Asa cum am scris si in ultima mea postare, am participat alaturi de altii aproape 100 de biciclisti la “Ciclopromenada nocturna 2″.

De data asta se pare ca evenimentul va fi organizat mult mai bine, ceea ce e un semn foarte bun… Daca aveti bicicleta si timp liber vineri seara, va invit sa participati si voi. Sa speram ca o sa fie si vremea buna.

O sa fie ultima tura cu bicla inainte de a pleca in “tarile reci” pentru doua luni, asa ca n-o sa ratez sansa, chiar daca o sa ploua.

Aseara am participat, alaturi de alti biciclisti, la Ciclopromenada nocturna. Aflasem de actiune pe lista de discutii Bate Saua si apoi si pe ciclism.ro, dar nu eram sigur ca o sa merg. Spre seara am stat la o chat-uiala cu un prieten bun si ne-am hotarat sa mergem si noi.

Am ajuns in jur de 1:00AM la locul de intalnire. Acolo erau deja doi biciclisti si mai erau cativa prin jur, pe strada. Am ramas sa-l astept pe prietenul meu, timp in care s-au adunat in jur de 30 de “tovarasi de sindicat”, care au fost chemati apoi la o terasa mai jos pe strada. In jur de 1:15 mi-a venit amicul si ne-am dus si noi la locul de adunare.

Am fost foarte surprins sa vad ca suntem cateva zeci de biciclisti. N-am stat sa numar, dar cu siguranta erau peste 80-90 la plecare. Pe parcurs am fost numarati cu strictete de catre un alt participant la eveniment si se pare ca am fost 106 persoane.

La 1:30, cum era stabilit, am plecat usurel prin centrul vechi al Bucurestiului, spre Piata Unirii. De acolo am intrat pe strada, unde am ocupat o banda si am inceput sa ne deplasam pe traseul Piata Universitatii – Piata Romana – Piata Victoriei – Arcul de Triumf – Piata Presei. N-am avut parte de evenimente, singurele momente iesite din tipar fiind racnetele unor “baieti de cartier” care isi faceau de cap intr-o masina si care ne-au intrebat “da’ ce se intampla, e ziua biciclistilor?”, la care au primit un raspuns pe masura: “nu, e noaptea biciclistilor!” Imbucurator e faptul ca nu am fost claxonati decat in semn de compasiune, ca nu am avut incidente cu soferii sau cu politia si ca am dus la final actiunea.

In jur de 2:00AM am ajuns la Piata Presei, unde Geo (cel care a fost cu ideea acestei actiuni) a tinut un scurt discurs si care ne-a dat o tema pentru acasa; ne-a rugat sa raspundem la intrebarea “de ce pedalam noaptea pe strazi?”. Raspunsul n-o sa-l dau, ca nu am chef sa filosofez acum. Poate mai tarziu.

Pe la 2:15, am plecat toti inspre casele noastre. O mare parte s-au intors la terasa sa se simta bine, altii au plecat direct acasa pe drumul cel mai scurt. Eu am taiat parcul Herastrau, am ajuns la Victoriei si m-am intreptat spre casa. A fost o seara reusita pentru acest eveniment si o plimbare placuta pentru toti participantii. Sa nu uit sa mentionez: m-am intalnit aici si cu o veche prietena de-a mea din Vaslui, asta fiind o alta surpriza placuta pentru noaptea trecuta.

Cateva chestii in plus, mai mult de statistica:
- am putin peste 100 de persoane, majoritatea intre 20 si 30 de ani
- au fost in jur de 20-25 de fete
- a fost cu noi si un tip mai batran intelept, la vreo 55+ de ani. Tot respectul
- am vazut tot felul de biciclete: de la mountain bike la biciclete de oras, de la biciclete pliabile la “choppere”
- nimeni nu a fost cu nasul pe sus ca era bicicleta lui mai frumoasa sau mai smechera

Am observat, de ceva vreme, un fenomen in crestere pe la noi in trafic. Destul de multi soferi nu se uita la semafoare, dar nu in sensul ca le ignora si trec pe rosu cum au ei chef. O sa va povestesc despre ce e vorba.

Ajung azi la o intersectie cu trei semafoare. Fiecare din aceste semafoare are momentul sau cand se aprinde verde. La semafor mai multe masini, normal. Soferul primei masini era atent la cum merg masinile care veneau din dreapta lui. Nici o secunda nu s-a uitat la semafor. In momentul in care a vazut ca cei din dreapta au oprit, a calcat-o sa plece, numai ca din stanga, primind verde, au venit alte masini care l-au trantit putin pe nenea. Problema n-ar fi fost asta, dar se pare ca si baiatul din spatele primului sofer avea acelasi model de ochelari de cal, pentru ca si el a plecat in momentul in care cel din fata a plecat. Asa ca s-a ciocnit si asta din urma de cel din fata, plus ca ala a luat-o si din lateral.

Nici nu vreau sa ma gandesc cum ar fi fost sa vin eu cu bicicleta din lateral si asta sa iasa brusc de la semafor, ca i s-a parut lui ca are verde…. Cred ca ma facea bucatele. Pe viitor tre’ sa fiu si cu ochii in patru la fenomenele astea.