Lipsa spiritului civic ne omoară lent

E miercuri, 11 ianuarie 2017. Ninge ca în poveşti. Ca de obicei, la 7 dimineaţă, iau câinele de lesă şi ies la o plimbare în parc (Tineretului). Reuşesc cu greu să deschid uşa de la ieşirea din bloc, fiind blocată de zăpadă. Plimbarea a durat în jur de 40 de minute, timp în care m-am relaxat în nămeţii până la genunchi. Nu mai spun că patrupedul era în culmea extazului, aşa cum e de câteva zile, de când a început ninsoarea.

Dar să trec, totuşi, la subiect. Cu o seară înainte, venind de afară, observ împreună cu soţia un anunţ mic postat lângă lista cu plata întreţinerii. Ne scria domnul administrator că a primit avertizare de la primărie (Sector 4) ca lumea să iasă să deszăpezească aleile de acces spre scara bloclui, în caz contrar fiind pasibili de o amendă. Nu cred că multă lume a citit acea fiţuică şi din cei care au citit-o nu ştiu câţi au fost afectaţi.

Nu mai contează, oricum. După plimbarea din introducere, am mers şi am luat lopata din maşină şi m-am apucat să curăţ zăpada de la intrarea în bloc. La 20 de metri de mine era un vecin, în jur de 30 de ani, care se chinuia să-şi cureţe locul din jurul maşinii. A aruncat o privire cu dispreţ către mine şi şi-a văzut de lucru mai departe. La fel am făcut şi eu. Între timp au mai ieşit doi viteji cu lopeţile, nici unul dintre ei neoprindu-se să mă întrebe ceva – unul din ei nici măcar nu m-a salutat.

Zapada

La ceva vreme după ce m-am apucat de treabă, pe o stradă paralelă cu blocul nostru trece o maşină “cu lamă” care curăţa carosabilul. De sus aud o voce de femeie “Nicule! Scoate telefonul şi fă o poză, că nu vine ăla să dea şi la noi… Să trimitem la primărie să vadă şi ei!” Deci pentru dumnealor, tot primăria trebuie să vină să cureţe până în faţa uşii, chiar până la lift dacă se poate! Aceşti oameni ies ca disperaţii pe vremea asta cu maşinile în trafic şi stau cu orele plictisiţi şi stresaţi, înjurând în gând primăria şi “instituţiile”, dar nu ar încerca măcar o dată sa meargă cu metroul sau cu autobuzul spre birou.

Între timp eu mi-am văzut de treabă şi am curăţat treptele şi aleea care dă în troturarul de acces la bloc. Fiind deja destul de târziu, mi-am luat lopata în spate şi am urcat să fac un duş şi să mă pregătesc de plecat la birou. Pe la 9 mi-am luat geanta pe umăr şi am plecat. Ce să vezi! Nu era nimic curăţat în plus! Iar domnul administrator, pensionar de meserie, nici măcar nu s-a sinchisit să iasă el. Sau măcar să ceară ajutorul cuiva.

Plec spre tramvai. Cam peste tot e zăpada până la genunchi, în puţine locuri fiind curăţat cât de cât. Mă opresc la un moment dat între două blocuri, unde pe alee erau doi oameni mai în vârstă (peste 55 de ani) care curăţau zăpada. Nu ştiu de ce, dar m-am oprit puţin şi am avut dialogul următor cu unul din ei:

Eu: “Nu vă supăraţi, vreau să vă întreb şi eu o chestie.”
El: “Ia zi, tată…”
Eu: “Nici la dumneavoastră în bloc nu mai sunt tineri? Că văd că numai pensionarii dau zăpada.”
El: “Eh… mai sunt, dar nu-i interesează. Stau în casă la calculatoarele alea pe internet şi tastează. Zăpada nu e pentru ei…”
Eu: “Nu pot să cred…”
El: “Da, nici noi, dar aşa am ajuns. Chiar vorbeam cu vecinul – gesticulează spre celălalt tip – şi ziceam că ăştia mor în casă după ce ne ducem noi… Nu sunt în stare de nimic.”

Deci, da, cam asta e părerea părinţilor noştri despre noi. Fără ei nu avem şanse de supravieţuire. Şi da, ei ne aleg destinul votând cu cine votează, pentru că nouă ne e lene să ne mişcăm din faţa calculatorului, telefoanelor şi tabletelor şi nu mai vedem ce se întâmplă în jur. Eu n-am făcut la şcoală/liceu educaţie civică, dar am învăţat câte ceva de la părinţi. Dar mă sperie faptul că s-au bătut cu pumnul în piept o grămadă de politicieni să se facă religia în şcoli, dar de educaţie civică nu mai spune nimeni nimic.

Aşa că stăm şi aşteptăm să vină Băluţă (sau cine ne-o mai fi primar) să ne cureţe zăpada din faţa blocului, să nu cumva să ne zgâriem în vreun gard şi să murim de la răni. Suntem nişte impotenţi indolenţi. Şi ăsta e abia începutul…