După dealuri, la Tanacu

După dealuri
După dealuri, regia: Cristian Mungiu
Am fost foarte plăcut surprins să aflu că filmul “După dealuri” al lui Cristian Mungiu va avea premiera la Vaslui. Regizorului i s-a părut normal ca Vasluiul să fie ales pentru acest eveniment, având în vedere că povestea a plecat de aici, din satul Tanacu, de peste dealurile din jurul oraşului. Şi mai mare noroc am avut că m-am aflat acasă chiar în perioada în care a rulat filmul, aşa că n-am pierdut ocazia să mă duc să-l văd. N-o să fac o critică a filmului, pentru că nu mă pricep la asta, dar vreau să fac unele comentarii.

În perioada în care s-a petrecut “cazul de la Tanacu” lucram la unul din cele mai citite ziare vasluiene din acea perioadă, Obiectiv de Vaslui, aşa că ştiu foarte bine despre ce a fost vorba. Cred că nu trebuie să dau detalii despre ce s-a întamplat acolo, s-a scris şi s-a vorbit in presa de la noi foarte mult. Trebuie doar să vă spun că am fost oripilat de metodele medievale la care a fost supusă victima acelui “preot” si acelor “măicuţe”, care şi-au justificat crima spunând că au vrut doar binele sărmanei fete.

Filmul se apropie foarte mult de povestea reală, dar nu atât de mult încât să fie un documentar. Ceea ce s-a întâmplat în realitate depăşeşte cu mult imaginaţia oricui, iar filmul este mai “moale” în a prezenta situaţia de la mânăstire. Pe lângă faptul că povestea e puţin schimbată, filmul transmite un mesaj destul de clar la adresa toleranţei, lucru care nu prea se întâmplă în Biserica Ortodoxă Română. Din punct de vedere “tehnic” filmul mi s-a părut foarte bine realizat. Mi-a plăcut mult că s-a filmat cât de mult posibil cu lumină naturală, ca totul a fost puţin “dark” si atmosfera s-a apropiat foarte mult de realitate.

Bineînţeles că la premiera filmului a fost prezent şi protopopul Vasluiului, celebrul preot Pârcălabu, unul din miile de preoţi îmbuibaţi şi plini de bani de pe la noi. Şi aşa cum era de aşteptat, a văzut filmul prin ochii unui credincios habotnic, caracterizându-l ca fiind “o mizerie”. Sunt curios dacă el s-a uitat vreodată in “curtea lui”, la mizeria care se întâmplă zi de zi cu biserica lui. Eu i-aş spune să zică mersi că filmul nu a fost mai grafic decât e, că nu au arătat ceea ce s-a întâmplat cu adevărat acolo. Şi ar trebui ca el şi toată clica de preoţi din România să meargă să vadă filmul ăsta cel puţin de 10 ori, până o să înţeleagă ceea ce a vrut să transmită regizorul, până o să se prindă că totuşi e ceva în neregulă cu ceea ce fac ei.

Însă până cand ceva se va întâmpla, probabil mai avem de aşteptat şi sper că nu va mai fi nevoie de un caz Tanacu pentru asta.