Gardienii președintelui

Am fost ieri la o prietenă cu ceva treburi, călare pe bicicletă. La întoarcere, trecând pe lângă Palatul Cotroceni, în intersecția de la Piața Leu, apar două javre alergând si lătrând după mine. Cum sunt obișnuit cu așa ceva, nu m-am panicat, doar m-am oprit ca să se calmeze câinii. La 20 de metri de locul evenimentului, doi jandarmi care apără gardurile Președinției României râdeau copios pe seama mea. În momentul ăla am strigat spre ei “De ce râdeți? În loc să faceți ceva să nu mai fie plin de câini pe aici, că vă faceți de rușine, voi râdeți de oameni!” Răspunsul pe care l-am primit nu m-a mirat, având în vedere că știu câte clase de școală au acești “gardieni”. Unul din ei, pe la vreo 26-27 de ani (deci mai tânăr decât mine) strigă înapoi la mine “Bă bulangiule, ia și vezi-ți de drum!”, la care eu i-am răspuns (in același stil în care mi-a răspuns și el) “Bă băiatule, nu ți-e rușine să vorbești așa? Eu am pus o întrebare legitimă și am făcut-o în mod politicos. Ar trebui să fii la picioarele mele, că din banii mei ești plătit, pișatule! Sunteți niște portari cu patru clase care spargeți semințe toată ziua și mai faceți scandal că nu sunteți respectați!”. Răspunsul lui nu a venit prea repede. Mă urcasem deja înapoi pe șa și începusem să pedalez când am auzit din spate “Să-ți dau la muie, bărbosule!”.

Observați vreo diferență între limbajul acestor “apărători ai legii” și limbajul de la periferiile orașelor? Eu nu văd, iar când mă gândesc pe cine apără ei acolo nici nu mă miră. Președintele ne-a demonstrat de atâtea ori că e mai țigan decât țiganii…

hello