Calm like a bomb

În oraşul meu natal, Vaslui, e linişte… E linişte mai mereu, dar nu pentru că nu ar fi gălăgie. E linişte de cultură, dacă pot spune aşa. O dată la doi ani se organizează Festivalul Umorului “Constantin Tănase”, deşi nici de ăsta nu mai sunt sigur. În rest e aproape vid, cu mici excepţii.

Imediat după ce am terminat liceul, câţiva prieteni de-ai mei au pus la cale o chestie pe care nu şi-o aduce aminte decât generaţia mea: La Vaslui se întâmpla “Rock Chance”, un festival de metal. Deşi era organizat de un partid politic, nu a avut niciodată conotaţii politice. Pentru Vaslui şi chiar pentru România, acel festival a însemnat ceva, având în vedere că în perioada respectivă economia era la pământ, cam cum e şi acum. Patru ediţii a ţinut acel festival, plus una care s-a deplasat la Costineşti, la mare, dar care a eşuat lamentabil din cauza vremii ostile.

Dar să spun şi unde vreau să ajung: s-au trezit nişte nebuni, în anul 2010, să încerce în Vaslui ceea ce nu s-a mai încercat de cel puţin 10 ani. Vor încerca, weekendul viitor, să scrie un cuvânt în istoria culturală a oraşului nostru sărac, plin de şomeri, prin organizarea unui festival de muzică. Nu ştiu câtă lume înţelege că acest festival e o minune, o chestie cu adevărat uriaşă pentru cultura judeţului, dar eu sunt încântat să ştiu că se va întâmpla ceva minunat. Şi ce e cu adevărat fantastic, e că această tabără deschisă (open camp) nu va avea ca ţintă doar un anume grup de spectatori, ci se va adresa ascultătorilor de hip-hop, punk, rock, metal şi muzică electronică. Probabil pentru unii nu e nimic, pentru că la ei în oraşe văd aşa ceva cel puţin o dată pe an, dar pentru Vaslui e un eveniment mare. Sunt curios, totuşi, câtă lume va veni, cum se vor întâmpla lucrurile, ce va spune presa. Sunt curios, în cazul în care acest festival va avea succes, dacă cineva care se ocupă de cultura judeţului se va sesiza şi va ajuta în viitor astfel de evenimente.

Surpriza şi mai plăcută la acest festival e prezenţa a două trupe străine, ceea ce o altă noutate pentru Vaslui. Dacă totul va ieşi bine şi dacă presă de la noi va observa acest eveniment, sunt şanse mari ca în viitor să aibă mai mare succes. Iar dacă startul e luat bine, atunci sunt convins că viitorul va fi mai frumos pentru concitadinii mei. Aşa cum sunt eu maniac cu muzica, îmi face plăcere imensă să ştiu că timp de trei zile câţiva nebuni (sper să fie câteva sute măcar) se vor bucura de ea. Sper şi că trupele româneşti care vor cântă în Vaslui să aibă de spus numai cuvinte frumoase despre ce va fi acolo şi în felul acesta să încurajeze şi alte trupe să concerteze pe la noi, nu de alta, dar şi tinerii din oraşele mici au nevoie de câte o pauză din asta în care să simtă muzica, nu doar să o asculte.

Din motive obiective nu pot fi prezent acolo cu lumea, dar cu siguranţă anul viitor nu voi rata şansa şi poate mă voi şi implica în organizarea festivalului. Până atunci nu-mi rămâne decât să aştept cu nerăbdare ca prietenii să-mi povestească cum a fost.