Pentru că vremea frumoasă şi-a intrat în drepturi şi pentru că nu aveam nimic de făcut de 1 mai, m-am hotărât să fac o tură până la Mihai, la Buturugeni, acolo unde fusesem şi anul trecut. De data asta Mihai nu a mai venit cu bicicleta, dar am avut partener de drum pe un vechi prieten, Cristi.
Am pornit în jur de 10:30 de la intersecţia bd. Ion Mihalache cu str. Turda şi după ce am trecut de Podul Grant, am făcut o pauză scurtă la Ion, în Crângaşi, eu pentru a-mi cumpăra un bidon de apă, iar Cristi pentru o cameră de rezervă, în caz că ar fi probleme. Ne-am continuat apoi drumul, mergând de-a lungul liniei de tramvai 41, fără nici o problemă din partea şoferilor, cum am păţit anul trecut. Cam pe la 11:10 intram in Prelungirea Ghencea şi ne îndreptam spre Centură. Porţiunea asta a fost ceva mai aiurea, fiind un trafic infernal, dar am ajuns cu bine să traversăm Centura şi să intrăm in comuna Domneşti. De aici drumul a fost mult mai lejer şi am mers în medie cu 22km/h. Cristi a fost “speriat” de numărul mare de anunţuri “vând teren” şi şi-a propus ca la întoarcere să facă poze cu ele. Domneştiul e o comună frumoasă, liniştită, ca orice sat… Am privit admirativ casele vechi, simple şi cu bun simţ, am respirat aerul cu miros de balegă, dar am fost şi contratiaţi de kitch-ul “vilelor” moderne, care mai de care mai mari, mai colorate şi mai hidoase.
Am făcut apoi o pauză de 10 minute la intersecţia drumului care duce spre ţegheş după care ne-am urcat înapoi în şei şi am pedalat spre destinaţie. Bineînţeles că în ţegheş am încurcat puţin drumul, dar la îndrumarea unor cetăţeni din etnia conlocuitoare, am ajuns cu bine pe digul de pe marginea râului Argeş şi de acolo spre pod – impropriu spus, pentru că chestia aia din tablă mai are puţin şi cade. Aici am admirat 2-3 minute pescarii care încercau, între două guri de bere, să prindă vreun peştic, dar se pare că nu a fost ziua lor. După ce am trecut “podul” ne-a mai luat 15 minute să ajungem în Buturugeni şi am fost întâmpinaţi în faţa porţii de către tatăl lui Mihai. Era 12:35 când am ajuns şi parcursesem 58km.
Pauza de 5 ore a fost binevenită. Ne-am relaxat prin curte, cu picioarele goale, ne-am jucat cu căţelul şi cu pisicile, am stat la palavre şi am făcut un grătar mic. Mihai ne-a prezentat şi proiectul finalizat al camerei lui, care ne-a făcut o impresie foarte bună.
Pe la 17:15 ne-am luat bicicletele la drum şi am plecat înapoi spre Bucureşti. Drumul a fost mult mai lejer, toţi cei cu maşinile fiind plecaţi la grătare sau liniştiţi pe acasă. Cristi a făcut o tonă de poze cu anunţurile de pe drum, ceea ce ne-a încetinit puţin, dar drumul a fost frumos. Am intrat în Bucureşti pe la 18:45, dar am lungit-o puţin cu o pauză la Billa, iar acasă am ajuns la 19:30. Vremea bună şi mişcarea au fost perfecte pentru un weekend în care românii au sărbătorit munca prin beţii crunte şi grătare îmbuibate pe unde au apucat… Pe anul viitor!
Comenteaza