Calm like a bomb

Sunt ateu şi sunt mândru de asta. Am fost creştin pentru că aşa e tradiţia pe la noi, să nu ai şansa să optezi pentru ceea ce crezi, dar părinţii mei nu m-au forţat niciodată să merg la biserică sau să-mi bage pe gât “ce scrie la carte”.

De ce scriu asta? Pentru că iar am trecut printr-o mare sărbătoare creştină şi mi s-a făcut greaţă de ceea ce am văzut la televizor şi in presă. ştiu că o mare parte din români nu sunt ca cei prezentaţi la TV, dar restul (poate peste 90%) sunt exact cum îi vedem pe ecrane.

Aşa că o să trec direct la subiect: toate televiziunile, toate posturile de radio şi toate ziarele din ţara asta au pus un mare accent pe “cea mai mare sărbătoare a creştinilor”, dar nu pentru a prezenta sărbătoarea în sine, ci pentru a face rating din orice rahat care li se pare lor important. Ce-am văzut la ştiri m-a speriat. La ora 00:00, când se scoate din biserică “lumina” să fie împarţită la popor, s-a declanşat “hell on earth”, pentru că evlavioşii enoriaşi, care cică au ţinut post şi s-au împărtăşit şi sunt curaţi, au tăbărât la propriu pe preoţi şi mai că erau să-i dea jos în unele cazuri. La o biserică din Bucureşti, preotul a fost precaut şi şi-a asigurat o patrulă de jandarmi pe post de bodyguarzi. În timpul scenei prezentate la TV, printre tot felul de babe ahtiate de credinţă, în prim plan apare si un ţigan (da, fac discriminări) cu o frizură “la modă”, imbrăcat foarte colorat, care dă din coate şi ajunge şi el să ia lumină direct de la sursă. Să-mi spună mie oricine ce vrea, dar n-o să mă convingă niciodată că acel personaj e un mare credincios.

Toată chestia cu ritualul de la biserici e prezentată în maxim 10 minute pe toate posturile, dar apoi urmează cele mai importante ştiri: secţiile de urgenţă din spitale sunt pline de beţivi şi intoxicaţi alimentar, după ce au mâncat ca disperaţii şi au băut până n-au mai putut, apoi apar şi tot felul de viteji care s-au bătut din cauză ca vecinul a dat muzica mai tare ca ei, alţii pentru că s-au călcat in picioare în faţa bisericii si tot aşa. Apropo de muzică şi petreceri, de când a ajuns sărbatoarea de paşte să fie obiect de distracţie? Nu trebuia să fie o sărbatoare a spiritului? Nu de alta, dar au fost prezentate imagini din cluburi, pline de tot felul de pipiţe şi cocalari care ciocneau ouă roşii la ora 00:00, exact cum ar desface o şampanie de revelion. Mi se pare cea mai mare blasfemie pentru credinţa lor şi totuşi ei se mândresc că sunt creştini.

Urmează apoi ziua a doua – poienile şi lizierele pădurilor sunt luate cu asalt de aceiaşi credincioşi, care umplu de foc şi fum atmosfera pentru a-şi pregăti “tradiţionalul grătar” şi pentru a-şi mai da în petec încă într-un fel. N-aş avea nimic împotriva lor, dar când locurile respective sunt părăsite şi ramân tone de gunoaie, parcă îmi vine să iau o armă şi să-i iau pe toţi la ţintă. Oare chiar nu le pasă deloc de natură şi de cei din jurul lor? (intrebare retorica)

Toate chestiile astea se întâmplă la ortodocşi. Printr-un mare contrast, imaginile de la bisericile catolice spun mult mai mult decât trebuie: lumea e liniştită, toţi cântă în cor cu preoţii şi apoi pleacă acasă şi sărbătoresc în linişte, fără a deranja pe cineva. Ştiu că nici ei nu sunt sfinţi – scandalurile cu preoţii pedofili spun multe – dar măcar catolicii nu se bat în piept că-s mari credincioşi şi nici nu găsesc de cuviinţă ca făcând gălăgie şi călcându-se în picioare ar fi mai creştini decât vecinii.

Şi uite aşa mă mai mir încă odată cum românii ortodocşi nu-şi dau seama de penibilul în care trăiesc şi pe care îl alimentează de la an la an.