Calm like a bomb

Am ajuns să văd şi ziua asta în Bucureşti, ziua în care oamenii nu pot merge pe trotuare, iar circulaţia cu maşina riscă să devină plutit cu barca.

Dar să o iau de la început. Marea deszăpezire a fost de fapt, ca de obicei, o treabă facută ca să fie facută. Adică nu înţeleg cum se poate numi deszăpezire datul zăpezii pe marginea străzii sau pe trotuar. Munţii de zăpadă astfel creaţi sunt acum un coşmar pentru toată lumea: pe trotuare abia dacă ai spaţiu 30 cm să poţi păşi. De acasă până la muncă am făcut câteva scheme de acrobaţie cum n-am mai făcut de când aveam 10 ani. A trebuit să traversez două intersecţii chiar prin mijlocul lor, pentru că pe unde sunt trecerile de pietoni e acum câte o baltă imensă.

Apoi, şoferii nu au altă variantă decât să treacă prin acele bălţi imense care s-au creat, aşa că dacă eşti prin apropiere, cu siguranţă ai parte de o spălătură involuntară pe picioare. Am mai văzut şi şoferi care se chinuiau pe străduţe mici să urmeze tranşeele făcute în timp prin zăpadă. Unii, cu maşinile mai mari, reuşesc destul de uşor, dar e comic să vezi câte un golf cum se mişcă dezordonat, fără ca şoferul să poată controla cutia de tablă în care se deplasează.

şi mai e o chestie frumoasă pe care am văzut-o chiar când să ajung la birou: pe lângă tomberoanele de gunoi s-au format mormane de mizerie, pentru că băieţii care se ocupă cu curăţenia nu au mai trecut sa cureţe, iar oamenii nu mai ajung, din cauza zăpezii, să poată arunca gunoiul unde trebuie.

Aşa că hai să dăm mână cu mână şi să-i înjurăm pe toţi ăia pe care i-aţi votat!