Calm like a bomb

Cred că îi ştiţi pe români destul de bine ca şi mine, dar parcă pe zi ce trece, când vedem unele chestii, avem impresia că încă nu am reuşit să depăşim evul mediu.

Am fost ieri într-unul din marile “hypermarket-uri” din Bucureşti, ca orice om gospodar, să-mi iau unele chestii trebuincioase. Lume nu era exagerat de multă, ceea ce m-a bucurat. Am ajuns însă la raionul cu brânzeturi şi lapte, iar acolo am văzut din nou o scenă care se repetă zilnic în asemenea magazine. La o tarabă – că altfel nu-i pot zice – se dădea gratis câte un păhărel minuscul de iaurt; şi ce să vezi: bătălia de pe lume! Nu aveam loc să trec de babele cu curu’ mare, de moşnegii care îsi pierd vremea prin magazine căutând preţul cel mai mic, de mame cu copii în braţe si câte unul-doi din “conlocuitori”. Am avut răbdare aproape un minut, timp in care alţii ca mine se chinuiau să treacă de “dopul” format de fomişti, apoi am explodat: “fraţilor, dar chiar nu aţi mai mâncat de o săptămână? Ce naiba staţi ca disperaţii şi vă împingeţi pentru un pahar de iaurt, când rafturile sunt pline şi costâ 2 lei unul??”. Bineînţeles că mi s-au aruncat priviri haine şi mai-mai era să fiu înjurat de unii de acolo. Într-un final am reuşit să trec de locul cu pricina şi să mă îndrept spre case, că sincer îmi trecuse orice chef de cumpărături.

Când ajung la case, ce să vezi! Cozi de câte 5-6 oameni, fiecare cu coşurile hiper-pline. Arunc o privire spre cealaltă ieşire, gol la case. Mă îndrept spre zona respectivă si găsesc o casă la care nu era nimeni… Atunci mi-a picat fisa (care mi-a mai picat de muuuulte ori): românilor le place să stea la cozi, să se împingă unul pe celălalt, să-şi arunce priviri duşmănoase şi să aiba impresia că ei sunt singurii care au dreptate mereu. Ca şi acum câteva săptămâni, când stăteau ca disperaţii la cozi la vaccinuri, doar pentru că un actor (de mana a 5-a) murise – se presupune – din cauza gripei porcine.

Mă întreb şi eu, ca prostul, oare o să ajung vreodată sa văd ordine si linişte prin magazinele noastre? Oare o să ajung vreodată să pot merge liniştit la magazin, ştiind că n-o să mă calc pe călcâie cu babele şi moşnegii?