Da, Timpuri Noi, formatia aia care avea concert dupa concert in anii ’90, care a insemnat mult pentru o generatie intreaga. I-am vazut si eu, in sfarsit, dupa atatia ani de cand ii stiu. Ii tin minte dintr-un “Almanahul copiilor” de prin 1988, cand erau prezentati ca formatie de “new rock”. Nu stiam prea multe pe vremea aia, iar prin ’91 cand am auzit piesa “Becul” mi se pareau niste ciudati. Apoi au scos albumele legendare si au ajuns foarte sus… de unde au si cazut prin 2000.
Cu toata nebunia de 1 mai, am incercat sa nu fac nimic special, pentru ca nu sunt genul care sa se rupa de alcool pe o plaja doar pentru ca asa e la moda. Dar, dintr-o mare intamplare, am vazut un anunt pe un site cum ca Timpuri Noi canta in Clubul Taranului. Am luat-o pe Dana vineri seara si am mers la concert. A fost prima oara cand am ajuns in locatia asta. Auzisem de club, dar nu fusesem niciodata. Mi-a placut de la inceput atmosfera. Clubul e micut: o sala cam de 200 de persoane cu o scena mica in fata. Cum ii spuneam si Danei, ar fi locul ideal pentru concerte hardcore. Lumea prezenta era relaxata, multi din spectatori asezandu-se pe jos in club asteptand cu nerabdare ca trupa sa urce pe scena.
Intr-un final a aparut si Artanu’ rupt de iarba (cred) care a salutat lumea in stanga si in dreapta si, dupa foarte putina vreme, toata trupa s-a urcat pe scena. Am fost dezamagit de la inceput vazand ca nu au bassist. In locul lui era un tip cu un sampler care mai baga si alte sunete “de atmosfera” in timpul pieselor. Dar “supararea” mi-a trecut foarte repede pentru ca Iliescu si Artanu’ au incins atmosfera cu piesele lor. Au fost toate piesele “clasice” ale lor, de la Luca la Stan, de la Victoria la Catran, au trecut aproape prin tot ce inseamna Timpuri Noi. In plus au cantat si piesele noi pe care nu le stiam. La piesa “Tata” n-am rezistat si mi-au dat lacrimile, dar mi-am revenit destul de repede. Tot concertul a fost presarat cu solo-urile lui Iliescu, care a fost aplaudat indelung de public. Chiar si tobarul a avut un moment de glorie, aratandu-ne toata virtuozitatea pe care o detine printr-un solo de vreo 5-6 minute.
Tot show-ul a durat doua ore jumatate, timp in care trupa nu a stat aproape deloc si in care publicul s-a simtit extraordinar. As vrea sa vad si trupele astea mai noi de rock sa faca asa ceva. Si as mai vrea sa vad trupe noi care scot ceva diferit, ceva care peste 10 ani sa sune la fel de bine cum suna Timpuri Noi si acum.
Comenteaza