Calm like a bomb

Ce puteam face intr-o zi calda de primavara decat o plimbare frumoasa cu bicicleta? Cand am vazut ca se anunta vreme frumoasa in weekend, eu si Mihai (un coleg de serviciu) ne-am hotarat sa facem o tura cu biclele la el la tara, la Buturugeni, in judetul Giurgiu.

Sambata dimineata, la ora 9:30 ne-am intalnit la Unirea in fata si am pornit la drum, nu inainte de a ne asigura ca avem sculele necesare in caz de vreo pana. Ne-am luat la noi chei, pompe si camere de rezerva. Apoi am luat-o spre Ghencea pentru a iesi din oras.

Bineinteles ca nu se putea sa avem si incidente. In apropiere de hotelul Marriott, la o intersectie unde aveam prioritate, ne-au taiat calea doi cretini de soferi: intai o ea si apoi un el. Normal ca dumnealui a facut si scandal, ca asa ii sta bine unui sofer cu tupeu bucurestean. Insa am trecut peste asta si am mers in continuare. Cand trecusem putin de cimitirul Ghencea, aud in spate, la cativa metri, un claxon puternic si deodata, cu viteza destul de mare, trece razant pe langa noi un TIR. M-am speriat putin, trebuie sa recunosc, problema cea mai mare fiind ca nu aveam unde sa sar in lateral, chiar daca as fi vrut, marginea strazii fiind plina de masini parcate.

Dupa fazele astea n-am mai avut deloc probleme. Ne-am oprit la un magazin si ne-am luat niste banane, un Red Bull si un Powerade, sa avem pe drum. Am iesit destul de usor din Bucuresti, chiar daca drumul e foarte ingust. Se pare ca soferii nu sunt chiar o problema prea mare inafara orasului.

Am trecut prin Domnesti si, la vreo 2km de la iesire, am facut o pauza sa mancam cate o banana si sa bem putina apa. Urma sa ajungem in Teghes, sa intram pe drum accidentat si apoi sa intram in Buturugeni. Dupa 10 minute de pauza ne-am urcat inapoi pe “cai” si am pornit la drum.

Daca pana acum drumul fusese foarte bun, la iesirea din Teghes spre Buturugeni am avut de-a face cu drum de pamant, foarte accidentat, care a pus la treaba pistoanele suspensiilor. Dar ce poate fi mai frumos decat sa-ti folosesti bicicleta in scopul pentru care a fost facuta? Am mers asa cam 2-3 km, am trecut peste un pod improvizat peste Arges si apoi am intrat intr-un drum cat de cat mai bun si am tinut-o asa cam 1km pana la destinatie.

La parintii lui Mihai m-am simtit foarte bine. Dupa noi au venit si prietena lui Mihai si sora lui si pentru cateva ore ne-am relaxat la un mic gratar si cateva partide de ping-pong. N-ar trebui sa mentionez, dar o fac: Mihai a fost jucator profesionist si chiar jucand la “nivelul nostru” ne-a batut cu fiecare ocazie. Dar asta nu conteaza, ci faptul ca ne-am distrat si ne-am relaxat.

In jur de ora 16 am urcat din nou pe cai si am pornit inapoi spre “casa”. Pe acelasi drum accidentat pana in Seghes, apoi Domnesti, iar de aici am schimbat traseul, trecand prin Clinceni, Bragadiru si apoi in Bucuresti prin Rahova, inapoi pana la Unirea, de unde am plecat amandoi pe drumurile noastre. Drumul la intoarcere a fost putin mai lung (cam cu 10km), dar nu am avut deloc probleme, inafara de faptul ca pe amandoi ne cam durea fundul din cauza seilor de la bicle. Asta, poate, si din cauza ca nu suntem obisnuiti cu distantele mari.

In total am calatorit 60km – 25km la dus, 35km la intors – si cam 4 ore. Bineinteles, fara a pune la socoteala pauzele facute. Oricum, totul a fost minunat si astept cu nerabdare inca o tura din asta “racoritoare”.