Calm like a bomb

Asta e versul celei mai scurte piese inregistrate vreodata. Si pe langa faptul ca au instrumentatie (in 1.3 secunde), mai transmit si un mesaj puternic. Eh, versul asta a fost creat de una din formatiile mele preferate, Napalm Death. I-am “cunoscut” prin ’93, cand colegul de banca mi-a dat sa ascult From Enslavement To Obliteration si jur ca de atunci am ramas marcat de ei.

Povestea e ca aseara, dupa doi ani, Napalm Death au fost din nou in Bucuresti si cum prima oara nu i-am prins pentru ca eram in Cehia, nici nu se punea problema sa nu merg acum. Ii mai vazusem tot acum doi ani, la Brutal Assault, dar nu se compara un concert intr-un club cu unul pe o scena mare.

Asa ca aseara m-am inarmat cu entuziasm si am plecat la concert, impreuna cu Dana si cu cei doi betivi. Am ajuns in Becker Brau pe la 8, iar prima trupa, Taine, a inceput sa cante pe la 8:30. Mare plictiseala la ei… baietii astia copie pe fata Death si la instrumental si la partea lirica… pacat. Apoi au urmat Warganism (fosti Dies Irae), care m-au plictisit si mai rau, asa ca am iesit la “o tigara” cu Dana pe hol..

Si a venit momentul pentru zei. Dupa cum ma asteptam (si eu si mari), concertul a inceput cu intro-ul de pe Smear Campaign, Weltschmertz, dupa care nebunia a pornit pe Sink Fast, Let Go. Chiar daca sunetul era putin prea tare, toate instrumentele se auzeau bine. Primele 3-4 piese a fost foarte ok in fata scenei, dupa care si-au facut aparitia “bouncerii” care ne-au impins mai in spate. Pe moment m-au enervat, dar apoi m-am calmat si m-am uitat de departe la concert. Am ascultat bine totul si, asa cum au spus mai toti, am avut parte de un concert beton. Oricum, Napalm nici nu pot fi altfel. Energia lui Barney nu te poate lasa indiferent. Au curs piese mai noi, de pe Smear Campaign, doua piese de pe noul Time Waits For No Slave, piese de pe Harmony Corruption, de la Scum si From Enslavement to Obliteration. Si sa nu uit si piesa The Code is Red, Long Live The Code de pe albumul cu acelasi nume. Totul a mers bine pe scena, chiar daca jos unii faceau patinaj artistic pe gresia transpirata din club. La final, bisul a continut trei piese, cea mai importanta fiind Nazi Punks Fuck Off, pe care publicul a “cantat” pe refren. La final n-a mai fost nimic de facut decat sa ne pozam cu Barney si…

.. sa bem o bere in LMC la 1 noaptea.