Din momentul in care am aflat ca Dinamo a “picat” cu IF Elfsborg in preliminariile Cupei UEFA mi-am pus in planuri sa merg in deplasare. Nu puteam sa ratez sa vad, chiar si pentru putin timp, una din tarile in care as vrea sa locuiesc. Asa ca in momentul in care s-a anuntat organizarea deplasarii, m-am inscris pe liste si am asteptat cu nerabdare ziua in care trebuia sa plecam.
Asta s-a intamplat miercuri, 3 octombrie, o zi calda de toamna. Am plecat la 19:30 de pe Baneasa si ne-am indreptat cu avant spre Göteborg, acolo unde urma sa stam noaptea si o parte din a doua zi. Drumul a fost OK, in ciuda faptului ca am mers cu un avion de varsta mea (presupun). Aterizarea a fost foarte palpitanta. Din cauza ca nu mai aterizase acolo, presupun, si pentru ca pista era scurta, pilotul a franat foarte puternic, fapt care a facut ca toti pasagerii sa ofteze. Dar, nu s-a intamplat nimic rau si am ajuns cu bine.
Inca de la intrarea in aeroport puteam simti civilizatia. Curatenie, liniste, oameni politicosi. A durat cam jumatate de ora pana ne-am strans toti si ne-am urcat apoi in autocare cu directia Opera din Göteborg, in centrul orasului, ca apoi sa o luam fiecare pe drumul lui. Eu impreuna cu prietenul meu Alex si prietena lui, Alina, ne-am oprit sa facem cateva poze langa opera, in apropierea careia se afla un port plin de vase si o corabie imensa luminata foarte frumos. Dupa ce ne-am plictisit de facut poze si de experimentat cu camerele, am luat-o la pas spre gara, de unde urma sa luam un taxi pentru a ajunge la hostelul unde aveam rezervare. Pe drum ne-am intalnit cu inca 5 baieti de-ai nostri care cautau in disperare o camera. I-am luat si pe ei cu noi, cu speranta ca vor prinde o camera in hostel. Am ajuns intr-un final in gara si ne-am targuit, ca adevarati romani ce suntem, cu un taximetrist negru si am scos pretul de 15 euro pana la hostel.
Ajunsi la hostel am avut placerea sa vedem ca mai era un grup de romani acolo, insa pentru prietenii luati de pe strada nu a fost placut, pentru ca cei care erau deja acolo isi acontasera deja ultima camera libera. Pana sa trecem la formalitati au mai aparut 3 romani de-ai nostri care aveai si ei rezervare si ne-am sfatuit impreuna cu ei sa facem cumva sa-i luam si pe baietii care erau pe alaturi cu noi. Dupa ce am platit si am primit cardurile de acces in camera/hostel, am urcat sus in camera impreuna cu ceilalti. Am avut o surpriza de proportii: camera era de 5 locuri si avea si o canapea extensibila pe care puteau dormi lejer inca doua persoane. Am luat la noi 3 baieti, iar restul s-au dus in cealalta camera.
Noaptea nu a fost prea lunga. Am stat la discutii vreo doua ore, dupa care, cu oarece efort, pentru ca domnu’ Xerox (cine stie, cunoaste) sforaia, am reusit sa adormim. Ne-am trezit dimineata si foarte repede ne-am echipat si am luat-o la picior.
Din nou am iesit in civilizatie. Lumea linistita se ducea spre munca/scoala/gradinita. Foarte multi mergeau cu bicicletele pe stradutele foarte curate din oras. Peste tot vedem fete (fetze) luminate, fara griji, in contrast foarte mare cu fetele cenusii incruntate din Romania. Am mers cam jumatate de ora la pas pana in centru, si apoi am dat de magazine. Primul a fost un magazin Apple, unde Alex si-a spalat ochii cu noile iMac-uri, iar eu am ramas interzis in fata unui monitor de 30 de inch. Apoi ne-am oprit intr-un RockShop, de unde eu mi-am cumparat cartea “American Hardcore”, iar Alex si-a luat o carte despre U2. Si aici am fost primiti de catre vanzatori foarte frumos. Ne-au raspuns la intrebari cu zambetul pe fata, ne-au indrumat unde trebuia cand am cerut ceva anume.
Ziua a continuat cu plimbat prin centru, cu opriri in magazine pentru cateva cumparaturi, iar cu doua ore inainte de ora de intalnire ne-am oprit la un magazin sa mancam ceva. Am ramas foarte placut surprinsi de inghetata pe care am mancat-o. A costat 26 de coroane suedeze (aprox. 2,5 euro), dar cred ca fost cea mai buna inghetata pe care am gustat-o vreodata.
Ne-am indreptat apoi spre locul de intalnire, unde gasca galagioasa de “bianco-rosi” astepta autocarele. Ne-am urcato voiosi si cu sperante si am pornit spre Borås. Prima jumatate de ora a fost infernala. Autostrada era blocata din cauza unui accident si credeam ca n-o sa ajungem la timp, dar nu a fost asa.
Am ajuns la Borås Arena in jurul orei 17:30, meciul urmand sa inceapa la 19:00. Ne-am plimbat prin jurul stadionului cu gandul sa gasim un”fan shop”. L-am gasit, insa era la intrarea gazdelor si nu se putea intra decat cu bilet. Pana la urma, descurcareti cum suntem noi romanii, am reusit sa convingem unul din gardieni sa mearga si sa cumpere el pentru noi niste fulare cu Elfsborg/Dinamo si ne-am indreptat inapoi spre zona unde erau ai nostri. Ne-am luat biletele si apoi ne-am indreptat spre intrare. Am ramas iarasi surprinsi cand am vazut gardienii zambind si purtandu-se foarte frumos cu noi, la intrare urandu-ne “Welcome!”. Dupa ce am intrat, am ramas placut impresionati de cum arata stadionul si terenul. Lumea se aduna pe stadion, iar cei din galeria suedeza se chinuiau de zor sa-si desfasoare coregrafia.
A urmat meciul, pe care nu cred ca trebuie sa vi-l povestesc. Am cantat, am sarit, ne-am enervat… degeaba! Ai nostri jucatori nu-si dau macar silinta doua secunde si un gram de creier sa judece. S-a jucat pe sus, desi li se ceruse sa joace cu pase directe pe jos. Arbitrul a arbitrat “dupa ureche”, numai dupa cum i se parea lui ca e bine. Stewarzii au incasat calmi injuraturile noastre. Noi ne-am consumat ca de obicei, si iarasi degeaba. Si cam asta a insemnat meciul de la Borås. O victorie fara nici un sens, cea mai urata victorie pe care am trait-o.
Dupa meci ne-am dus direct la aeroport, unde am avut surpriza sa vedem ca decolarea s-a amanat cu 3 ore. Astfel am avut timp sa ne asezam putin pe niste canapele si sa asteptam calmi plecarea. A aparut si echipa, si chiar daca eram suparati, am avut puterea sa vorbim cu jucatorii si cu Zenga si sa facem cateva poze. Ne-am luat zborul la 1:00AM, ora locala, si am ajuns in Bucuresti la 4:30AM. In aeroport ne asteptau incolonati aproximativ 50 de jandarmi, cu fete incruntate si gata pentru a ne “altoi” daca era nevoie. Mare contrast intre maimutele de la noi si vikingii blonzi si politicosi de la ei….
Si asta a fost… Suedia, poate ne mai intalnim!!!
Comenteaza