Calm like a bomb

Inca o calatorie prin tarile slavice. De data asta a fost randul Poloniei. Am fost invitati de o amica poloneza – eu impreuna cu niste prieteni – sa mergem in Cracovia sa vedem orasul. Ne-a anuntat de la inceput ca week-endul o sa fie special. Cracovia implineste 750 de ani de atestare documentara si se pregatea un spectacol de zile mari cu artificii.
Asa ca vineri seara ne-am pus pe drum. Intai din Brno pana in Břeclav, unde am asteptat vreo ora si ceva trenul de legatura. Ne-am plimbat putin printr-un parculet din apropierea garii si apoi ne-am intors. Dupa o pauza de bere in crasma din gara, ne-am suit in tren si ne-am facut comozi. Trenul era un rapid, asa ca am stat foarte bine. Stiind ca nu mai avem de facut nici o transbordare, ne-am pus pe somn, insa am fost surprinsi cand in statia Petrovice (la granita) a venit “nasul” si ne-a spus sa ne dam jos, ca trenul e pentru Varsovia si ne-a aratat trenul de pe linia alaturata, care mergea spre Cracovia. Uimiti si buimaci de somn, ne-am dus in acel tren. Aici, mare surpriza! Nu erau locuri… si in plus trenul parea sa fie din Romania cu coridorul mai ingust, mizerabil si cu un miros ingrozitor venind de la WC. Pana la urma ne-am zis ca asta e si am ramas pe coridor, desi in compartimente mai erau ceva locuri separate. In sfarsit, dupa vreo ora jumatate de asteptat si acolo, trenul s-a pus in miscare. Am incercat sa adormim, dar nu se putea. Doi dintre prieteni au intrat intr-un compartiment si au adormit, insa restul am ramas pe coridor. Dupa cateva zeci de minute am intrat si eu in compartiment sperand la putin somn. Aici am fost primit cum se cuvine de un tip care fuma! N-am avut ce face, am suportat.

Pana in Cracovia am mai mers vreo 3 ore si am ajuns pe la 5:30 dimineata. De cum am iesit din gara am avut impresia ca sunt in Romania: mizerie pe jos, strazile cu gropi, lume galagioasa. Ne-am dus sa luam autobuzul pentru a ajunge acasa la amica noastra. Cand am intrebat de unde luam bilete, dar mai important, unde schimbam banii, am ramas surprinsi de raspuns: pentru ce bilete? Mergem fara. Fiind obisnuiti din Cehia, ne gandeam sa nu luam amenzi, dar apoi ne-a revenit spiritul de romani si am mers fara bilete. In cele din urma am ajuns acasa, intr-un bloc mare in stil comunist. Apartamentul m-a socat: pe cat de curat si frumos aranjat era, pe atat de mic si inghesuit. 3 camere, o baie si bucataria si un balcon de 1mx1m. Dar mai conta? Ne-am gasit fiecare loc prin casa si am tras cate un somn fericit pana pe la 10. Am luat un fel de mic dejun si apoi ne-am dus in oras sa vizitam cate ceva.
Ca sa nu lungesc prea mult povestea, am mers pe dealul Kościuszko (Kopiec Kościuszki) – un deal construit de oameni intr-un fort, fiind cel mai inalt punct din oras, dedicat lui Tadeusz Kościuszko, care a condus revolta impotriva Rusiei in 1794 -, apoi am mers la castelul Wawel, unde nu am intrat decat in curte, pentru ca nu aveam rabdare si chef de vizite, apoi am luat o pauza in oras sa luam masa si sa bem o bere, dupa care am mers inapoi acasa sa ne relaxam pentru seara ce urma sa vina. Pe la 19:30 eu si inca un prieten ne-am trezit si ne-am invartit prin casa nerabdatori sa plecam. Toata lumea dormea, iar dupa o ora si ceva de asteptat n-am mai rezistat si ne-am trezit romanii. Apoi am anuntat-o pe amica poloneza ca plecam in oras si ca ne intalnim pe acolo. Drumul pana in centru a fost o experienta noua. Soferul autobuzului conducea ca nebunul, gropile din sosea facand ca automobilul sa sara din articulatii si sa ne arunce in sus. Asta pana la un moment dat, cand ne apropiam de centru. Apoi a urmat haosul: traficul era blocat, pentru ca in zona cu artificiile s-a inchis circulatia, asa ca de la o statie la alta am mers vreo 15 minute. Vazand ca nu o sa ajungem cu bine la destinatie, am coborat si am mers pe jos o bucata de drum. Acolo am ramas si i-am asteptat pe restul, care au venit abia dupa ce s-a terminat spectacolul cu artificii. De acolo ne-am carat cu totii spre centru si am cautat un loc unde sa ne distram. Mai toti aveau chef de dansuri, dar dupa o ora de mers am observat ca toate cluburile sunt pline si nu aveai loc sa arunci un ac. Ne-am oprit pentru putin timp (putin am zis?) la un fast-food unde se vindea kebab. Am asteptat o ora pana am ajuns la rand si noi si ne-am luat fiecare ce si-a dorit. Eu mai “smecher” mi-am luat un kebab picant, ceea ce m-a facut sa regret mai apoi: mi-au dat lacrimile de cat de iute era, chiar daca am incercat sa sting cu o bere. Pana la urma am plecat si am descoperit un club cat de cat mai primitor, insa deja eram obosit si plictisit, asa ca impreuna cu alt prieten roman ne-am dus spre casa.
A doua zi dimineata m-am trezit langa Radu, unul din romani. Dupa cateva minute s-a trezit si el si dupa ce am facut dus ne-am hotarat sa mergem in oras sa vedem ce mai e de vazut, pentru ca am observat ca nu era rost sa trezim lumea. Cu 5 minute inainte de a pleca s-a trezit si amica poloneza si am anuntat-o ca mergem in oras si apoi am plecat.
Am umblat prin centrul istoric si am facut tone de poze. Am vazut break-danceri de toate varstele, catedrale, cladiri vechi, un targ de marfuri vechi (talcioc), lume multa si caldura. Am facut pauze de bere si de inghetata, iar spre prnz ne-au anuntat prietenii ca apar si ei. Era deja tarziu, asa ca am mai stat jumatate de ora si am plecat toti spre autogara, de unde urma sa luam autocar pana in Cieszyn / Cesky Těšín. Surpriza a fost ca a trebuit sa mergem cu un microbuz ca la noi, cu oameni stand in picioare si o caldura de mureai. Pana la urma am rezistat si am ajuns in Cieszyn, unde ne-am indreptat spre gara. Spre marea mea surprindere, dupa ce am trecut de o intersectie, am ajuns pe un pod unde era un punct de granita. Am fost controlati (superficial) la pasapoarte si am trecut in Cehia. E pentru prima oara in viata mea cand merg intr-un oras care face parte din doua tari si sa trec dintr-o tara in alta pe jos. A fost OK.
De aici povestea nu mai e interesanta. Dupa inca vreo 4 ore de mers cu trenul si schimbat in Ostrava, am ajuns in Brno si am plecat fiecare spre casa lui, unde am dormit cu totii fericiti (sper eu).

Ca sa trag o concluzie, la cererea ascultatorilor… Imi place Cracovia ca imagine a locurilor istorice, dar ce am vazut in rest m-a lasat cam rece. Orasul e plin de gropi, plin de masini si un trafic infernal. Seamana foarte mult cu Bucurestiul. Problema mare e ca sunt si multi turisti, ceea ce face ca preturile sa creasca. O bere la halba era 2-3 euro si nu se compara nici pe departe cu berea ceheasca, care e si mult mai ieftina. Deci, per total parerea e una buna, dar nu mai buna decat despre Praga, Viena sau Brno.
Iata si cateva chestii interesante:
Poze din locurile turistice si nu numai
Poze cu mine si prietenii
Film cu dansatori pe strada
Film cu niste cantareti la acordeon interpretand o piesa simfonica