Sunt de un an in Cehia. In acest timp m-am distrat, am muncit, m-am plimbat. Am facut tot ce am vrut si ce mi-a placut, dar intre toate activitatile, una din cele mai numeroase este bautul berii. Si nu ar trebui sa fie de mirare, mai ales avand in vedere ca cehii sunt pe primul loc la consumul de bere pe cap de locuitor (in jur de 190 litri/an) si ca berea lor este foarte buna. De fapt as putea spune ca e cea mai buna bere pe care am baut-o vreodata, indiferent de marca: Budweiser Budvar, Pilsner Urquell, Gambrinus, Radegast, Velkopopovicky Kozel, Starobrno (le-am pus in ordinea in care imi plac). Si tot consumand atata bere, era si normal sa fac colectie de sticle, ca lenea e mare si nu le-am dus la timp sa-mi recuperez banii.
De ceva vreme tot m-am sfatuit cu colegul meu de apartament sa ducem sticlele la magazin si sa ne luam banii si sa-i folosim cum trebuie… bineinteles ca o parte ar trebui investiti tot in bere. Asa ca sambata, 2 iunie 2007, ne-am luat inima in dinti si am strans sticlele din bucatarie, le-am aliniat (cum vedeti in poza) si le-am pregatit de plecare. Culmea, nu s-au opus, desi erau mai multe decat noi. Chiar mult mai multe, 167 la numar!
Dupa ce le-am aliniat frumos si le-am numarat am stabilit un plan cum sa le ducem in Billa (ca acolo le-am carat), care e la 40-50m de blocul nostru. Colegul meu – nu din proprie initiativa – s-a dus si a adus un carut de cumparaturi in fata blocului si am inceput sa caram sacose cu cate 18-20 de sticle si sa-l umplem. Toata operatiunea a durat aproape 15 minute, timp in care carutul se umplea, iar vecinii si trecatorii se uitau la noi ca la urs (nu la mine!!). Dupa toata munca asta, trebuia sa facem si o poza, nu?
Si ne-am pus in miscare… Am traversat strada si am inceput sa intram in vederea oamenilor de pe strada, care se uitau la noi ca la circ si radeau. Aproape de Billa, o babuta a zis ceva razand… neintelegand, nu am putut decat sa aprobam si sa radem si noi. Si am mers mai departe.
Am ajuns in magazin si ne-am dus la automatul pentru sticle. Daca nu stiti cum functioneaza, e un aparat cu un cititor de coduri de bare care invarte sticlele pana le gaseste codul si le claseaza dupa tipul fiecareia. In spatele aparatului e un angajat care preia sticlele si le pune in lazi. Eh, ne asteptam noi sa avem faze si acolo si chiar nu au lipsit: dupa vreo 40 de sticle au inceput sa apara si alti oameni cu sticle si se mirau cand vedeau cate avem. Iar dupa vreo 50 de sticle a iesit tipul din spatele aparatului sa vada cate mai avem si a ramas foarte surprins sa vada ca mai aveam inca 100 si ceva…. Asa ca s-a intors in lehamite inapoi la locul de munca si a asteptat sa terminam cu sticlele.
Dupa aproape 20 de minute de numarat sticle, ne-am luat bonurile valorice (in total 501 coroane) si ne-am avantat la cumparaturi, printre care – cum spuneam si la inceput – se afla si berea la loc de cinste.
Un fel de PS: Pentru cei care cred ca doar atat am baut intr-un an, trebuie sa stiti ca asta e berea bauta in casa. Inca pe atat sau mai mult am baut si in oras, la petreceri, in cluburi, in excursii…
Comenteaza