My Dying Bride

Una din formatiile care imi revin mereu in playlist. Cred ca n-a fost an in care sa nu-i ascult, incepand cu 1994 (cred), cand am ascultat prima oara albumul Turn Loose The Swans. E prima si singura formatie de doom metal care mi-a placut. In perioada in care i-am descoperit, la mare moda erau si Paradise Lost si Anathema, dar ambele formatii au cam cazut in penibil. Cel putin Anathema nu mai are nici o legatura cu metalul.

Dar sa ramanem la My Dying Bride. Din primul moment in care i-am ascultat mi-au ramas intiparite in minte sunetele chitarilor lor si ale viorii. Daca nu ati ascultat vreodata doom metal trebuie sa stiti ca e o muzica lenta, dar foarte puternica. My Dying Bride au pus accent si pe elemente care se repeta de la un capat al altul al pieselor: un riff de chitara, un fragment de vioara, etc. – lucru care la un moment dat iti ramane in memorie pentru mult timp. In general muzica lor este depresiva, dar nu deranjanta – chiar foarte calma de multe ori, versurile ajutand foarte mult in acest sens. Temele lirice variaza, de la dragoste la religie, de la suicid la dorinta de a trai. Citisem undeva un comentariu (cred ca pe youtube) foarte adevarat: “e curios cum o formatie cu o muzica atat de lenta iti poate lasa impresii atat de puternice si cat de bine isi exprima anti-crestinismul fara prea mult zgomot” si – as completa eu – fara o imagine prea intunecata. Citind afirmatia de mai inainte, sa nu va faceti impresia gresita ca ar fi satanisti, pentru ca nu au nici o legatura cu “fenomenul”.

Cu sapte albume scoase pana acum, primul in 1992, pot spune ca My Dying Bride este una din formatiile de metal serioase, iar membrii ei au stiut mereu sa-si mentina stilul fara a cadea in comercial si fara a-si pierde din forta. Prin anii de liceu, cand ii ascultam, ma gandeam la cum ar arata un concert al lor, iar curiozitatea mi-a fost satisfacuta foarte tarziu, dupa aproape 10 ani, cand am descoperit pe net un concert de-al lor din Cracovia din 1995. M-a surprins placut atmosfera si modul in care se comporta pe scena. Desi nu ai crede, cand asculti muzica lor, in timpul concertului am vazut multa agitatie, iar putinele momente in care ritmul devine mai alert sunt pline de “mosh-aiala” :)

De ce revin la ei atat de des? Nu stiu. Cred ca oricine se intoarce periodic la diverse formatii si le reasculta, dar eu in general ii ascult in momentele in care simt ca am nevoie de liniste. Pentru orice ascultator de metal cred ca e aproape necesar sa-i asculte si pe My Dying Bride si cred ca sunt prea putini cei carora sa nu le placa.

Deci, cand aveti nevoie sa va calmati dupa o perioada grea, va sfatuiesc sa incercati sa ii ascultati. Dar nu uitati si versurile, pentru ca reprezinta foarte mult din ceea ce se cheama My Dying Bride.

Trackbacks & Pingbacks 2

  1. De pe Radu » Blog Archive » My (Never) Dying Bride la 14 Apr 2008 at 8:33 PM

    [...] ca o ascult de prin ‘94. De fapt am mentionat lucrul asta si intr-un text mai vechi de-al meu pe aici, pe blog. Sambata seara nu e o seara speciala pentru mine. In general nu-mi fac planuri si de multe [...]

  2. De pe trei betivani » Blog Archive » My (Never) Dying Bride la 03 May 2008 at 10:08 PM

    [...] ca o ascult de prin ‘94. De fapt am mentionat lucrul asta si intr-un text mai vechi de-al meu pe aici, pe blog. Sambata seara nu e o seara speciala pentru mine. In general nu-mi fac planuri si de multe [...]

Comenteaza

Adresa de mail nu va fi publicata. Campurile obligatorii sunt marcate cu *