Calm like a bomb

Ascultam ultimul album al formatiei Looptroop – hip hop din Suedia – si ultima piesa a lor, mai bine spus cateva versuri mi-au atras atentia: “Who are we? We are generation obsessed with communication/That can’t talk to each other face to face”. Cat de multa dreptate au! Si spun asta din proprie experienta…
De ceva vreme sunt (si nu mi-e frica sa o spun) obsedat de net. Cred ca de vreo 6 ani! In acesti 6 ani am cunoscut fel si fel de oameni, mi-am facut prieteni, mi-am facut dusmani, dar pot spune cu siguranta ca aceasta “era a comunicatiilor” a dus si duce in continuare la stricarea relatiilor intre oameni, la schimbarea modului de a comunica cu ceilalti oameni.
Cred ca totul a inceput de la faptul ca nu sunt limite, ca e mai usor sa discuti, sa polemizezi cu cineva necunoscut, cu cineva cu care poate nu te intalnesti niciodata. Se stie ca oamenii trec peste anumite probleme comunicand cu altii, dar fiecare din noi stie cat de greu e sa discuti problemele chiar si cu cei mai buni prieteni sau cu unul din membrii familiei. Apare teama, cateodata, ca poate nu e bine ca toata lumea sa stie ce e in mintea ta si atunci te “ascunzi” si tii in tine frustrarile si problemele. Si asa, cu “ajutorul” comunicatiilor moderne, oamenii se exteriorizeaza pe canale de chat, pe programe “instant messenger”, pe forumuri si liste de discutii, in locuri unde se gasesc din plin ascultatori, dar unde nimeni nu te cunoaste si unde te simti in siguranta.
Dar oare toate acestea duc la ceva bun? Parerea mea este ca nu. Pentru ca acel cineva caruia i te destainui, caruia ii spui tot ce ai pe suflet, nu este decat o imagine virtuala a unei persoane cu care poate ai vrea sa discuti. Am trecut si eu prin multe momente urate in viata, am avut si eu problemele mele si mi le-am varsat pe net, in fata monitorului, unor care isi spuneau “prieteni”, dar in scurt timp am realizat ca nu asta era solutia. Si asta mi-am dat seama in momentul in care am gasit pe cineva real care intr-adevar m-a ajutat de multe ori, caruia nu i-a pasat ca sunt eu, ca nu sunt persoana lui, am gasit un prieten adevarat… si de-atunci am inceput sa o las mai moale cu destainuirile “pe net”. Nu o sa spun acum ca nu am descoperit oameni adevarati in acest mediu, pentru ca nu e asa. Chiar mi-am facut foarte multi prieteni pentru care acum as face orice, care m-au ajutat cand am avut nevoie, dar inclin sa cred ca netul e folositor pentru descoperirea unor posibili prieteni, si nimic mai mult. Pentru ca de caracterul persoanei iti dai seama doar discutand fata in fata, vazand reactiile, simtind alaturi de prieteni ceea ce e de simtit.
As vrea sa pot face ceva ca lumea sa inteleaga ca a comunica nu inseamna a-ti varsa nervii, bucuriile, simtirile pe net, in locuri publice unde toti te compatimesc. De o mie de ori (sau poate mai mult) e mai bine sa-ti gasesti un prieten real, in carne si oase, care sa stie sa te asculte si sa discute cu tine, decat cu un Neo care iti scrie pe monitor.
Cred ca e mult de discutat pe tema asta si poate o sa revin candva…